FAGADUINTELE

FAGADUINTELE

742. - Fagaduintele sunt legaminte care pornesc de la Dumnezeu catre om si ale omului catre Dumnezeu, intemeiate pe relatiunile adevarurilor de credinta, de morala si de cult. Dumnezeu este izvorul a tot adevarul si viata (Ioan 14,5). Iisus a venit in lume ca sa ne faca fii ai lui Dumnezeu (Ioan l, 12), nascuti prin harul iertarii si a chemarii intru a colabora cu El: Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati… (Matei 11, 27-29). Exemplul lui Iisus trebuie sa-l urmeze toti cei ce cred in El? “Cum ma vedeti pe mine facand, faceti si voi asemenea” (Ioan 13,15; Filip 2/5; I Petru 2, 21). El fagaduieste acestora: Mila (Ex. 20, 6; Deuf. 5, 10; Matei 5, 7; Iacob 2, 13); Iertare (Matei 6, 14); Binecuvantare (Lev. 26, 1-13; Deut. 28, 1-14; Luca 6, 36; II Cor. 9, 9); Viata Vesnica (Matei 19, 28-29; Marcu 10, 21-30; Rom. 8, 13) si Domnul implineste toate aceste fagaduinte cu exactitate fata de cel ce primeste sa-i urmeze poruncile, si sa-i faca voia legilor Sale asa cum a facut cu Avram (Fac. 16,5; Iacob 2, 23) si cu apostolii (Ioan 17, 5-24; F. Ap. 2, 1-20).

743. - Omul colaboreaza cu Dumnezeu prin fagaduintele sale, adica legamintele sau juramintele sale fata de el, facute cu vorba simpla sau acte de inchinare intima sau publica fata de semenii nostri sau de autoritatile bisericesti, precum, si acte cultice sau voturi. Fagaduintele simple, daca izvorasc din convingerea credintei, ele sunt acte de cult (Num. 30,2; Deut. 23,21; Ps. 66,13-14). Daca ele sunt facute public cu martori, si mai ales in fata Sfantului Altar, ele devin juraminte fara dezlegare (Fac. 15,6-18; 24,7; Ex. 4,14-21; 30,46; 31, 17; Lev. 27, 1-30; Deut. 30, 1-30; Matei 4, 19); Celor ce isi indeplinesc fagaduintele cu fapte statornice si jertfelnice, Domnul le-a zis: “Adevar zic voua, ca atunci cand Fiul Omului va sta pe scaunul Sau, veti sta si voi pe cele 12 scaune si veti judeca pe fiii lui Israil (Matei 19, 27-30) si vor canta cantarea cea noua a vesnicilor rasplatiri (Apoc. 14,1; 343).

744, - Fagaduintele trebuiesc facute cu mare bagare de seama. Omul isi va da seama inaintea Domnului de orice cuvant iesit din gura lui (Matei 12,.35-37). “Daca cineva are de gand sa mearga la biserica, sau sa faca o fapta buna sa se gandeasca bine daca poate implini si apoi sa spuna cuvantul. Este primejdios pentru om sa faca o fagaduinta sfanta si abia dupa ce a facut-o sa se gandeasca (Prov. 20,25), Daca lui Dumnezeu ai facut vreo fagaduinta sa nu zabovesti a o implini caci lui Dumnezeu nu-i plac oamenii usori la minte, de aceea sa implinesti tot ce fagaduiesti. Mai bine sa nu fagaduiesti decat s-o faci si sa n-o implinesti” (Ecles. 5,4-5). Implinirea oricarei fagaduinte cere osteneala si devotament jertfelnic, asa cum au facut-o toti sfintii Vechiului si Noului Testament ca Avraarn (Fac 22, 12); Moise (Num. 12, 14). Insusi Domnul Iisus ca sa implineasca voia Tatalui el a suferit (Ioan 16,25-33). Viata duhovniceasca este o lupta cu pacatul, dar cea mai buna lupta (II Tim. 4,7).

745. - Toti cei ce au calcat fagaduintele lor fata de constiinta lor si fata de legile lui Dumnezeu au, fost pedepsiti chiar in lumea aceasta, ca din exemplul lor sa invete si altii ce inseamna a face fagaduinti mincinoase “jertfa nebunului” (Ecles. 5, l), si a defaima pe Dumnezeu ispitindu-L (Sirah. 18, 23), ca satana pe Iisus (Matei 4, 1-5), Saul (I Regi 15, 22-23; II Regi 13,19-24; 14,7-10), Iuda care mai bine nu s-ar fi nascut (Matei 26,24). Anania si Safira au fost ucisi, fiindca n-au mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu (F. Ap. 5, l-ll; Luca 22,3). Celor ce se leapada de fagaduintele lor facute cu stiinta si cu vorba libera, de a sluji Domnului ca preoti, calugari sau a fi in slujba Domnului sub alte forme, li se aplica invatatura Domnului, prin care a spus: Duhul cel rau daca iese din om ca odinioara din Iuda la inceput, daca acest om nu-si tine casa sufletului impodobita cu legea Domnului, traita dupa exemplul Lui, ca Iisus, apoi acel duh rau vine cu alte sapte duhuri rele si astfel starea cea de pe urma, devine mai rea decat cea dintai (Luca 11, 24-26) asa cum se intampla eu toti apostatii (1 Tim, 1,20; II Tim. 4,10).

746. -”Ba chiar si cel ce a fost imbracat odata de episcop, cu imbracaminte neagra cu scopul de a intra in cler, nu o mai poate dezbraca deoarece a facut declaratie publica de a se consacra lui Dumnezeu, si nu mai poate sa se lepede de fagaduinta facuta si sa batjocoreasca starea sfanta ca femeile de la teatru”. -Balsamon.

747. -Mi se pare absurd daca cineva fagaduieste sa nu manance carne de porc. Deci, invata ca nimeni sa nu mai faca juraminte si fagaduinte nelegiuite (I Regi 14,2443), caci intrebuintarea carnii de porc este indiferenta, daca se ia cu multumire (I Tim. 4,4), caci nici-o faptura nu este de lepadat. Deci, in acest caz, felul de fagaduinta este ridicol, iar nu ideea infranarii, care este necesara (in viata normala)”. - Sf . Vasile 28.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

FAGADUINTELE

Vizualizari: 1381

Id: 635

Imagine:

Share: