Falsa cale a auto-indumnezeirii

Primul păcat al omului şi cauza fundamentală a condiţiei sale nefericite din toate timpurile a fost că a dat ascultare ispitei şarpelui din Rai: „Veţi fi ca Dumnezeu!" Ceea ce Nietzsche numeşte Supraom, iar Dostoievski, omul-dumnezeu este de fapt acelaşi dumnezeu al sinelui cu care diavolul a ispitit atunci şi-l ispiteşte mereu pe om; el este singurul dumnezeu căruia oamenii i se pot închina după ce adevăratul Dumnezeu a fost respins. Libertatea omului i-a fost dată acestuia pentru a alege între Dumnezeul cel adevărat şi el însuşi, între calea cea adevărată către îndumnezeire, prin care sinele este smerit şi răstignit în viaţa aceasta pentru a fi înviat și slăvit în Dumnezeu în veşnicie, şi falsa cale a auto-îndumnezeirii, care promite slăvirea în această viaţă, dar duce la Abis. Acestea sunt singurele două alegeri fundamentale disponibile libertăţii omului; şi pe ele au fost întemeiate cele două împărăţii, împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia Omului, care în această viaţă nu pot fi deosebite decât de ochiul credinţei, dar care în viaţa viitoare vor fi despărţite ca Rai şi iad. Este limpede căreia dintre ele aparţine civilizaţia modernă, cu efortul ei prometeic de a clădi o împărăţie pământeană, sfidându-L pe Dumnezeu;

(Ieromonah Serafim Rose, Nihilismul: rădăcina revoluției în epoca modernă, traducere din limba engleză de Dana Cocargeanu, Ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2012, pp. 180-181)

Categoria: Articole

Cautare: