FAPTELE BUNE

FAPTELE BUNE

749. - Faptele bune sunt roade ale credintei (Iacob 2,14). Ele se refera la sinea omului, cum sunt ingrijirea de cele trupesti si sufletesti conform cu legea Domnului, la aproapele ca om trupesc si sufletesc, fata de care avem datorii trupesti si sufletesti si fata de Dumnezeu, prin evlavie, rugaciune si marturisirea legilor si dogmelor sale (V. Dogmele, Marturisitor). Sentimentele morale ale aprecierii faptelor nu sunt decat un inceput, si fara actiunea vointei, ele devin fapte, nascute moarte. Numai judecatile morale active, in cadrul legilor evanghelice, fac pe om sa se imbrace in camasa faptelor cerute de Hristos (Ioan 15,5).

750. -Faptele bune Fata de aproapele sunt:

a) Trupesti

1).a hrani pe cel flamand;

2). adapa pe cel insetat;

3). a imbraca pe cei gol;

4) a cerceta pe cei inchisi;

5). a ingriji de cei bolnavi;

6). a adaposti pe cei straini;

7). a ingropa pe cei morti;

b) Sufletesti

1) a converti la pocainta - misiunea;

2). a invata pe nestiutor - dascalia;

3). a povatui la bine - indrumarea

4). rugaciunea pt. aproapele - preoti;

5). a mangaia descurajatii - fratietatea;

6). rabdarea in ocari - iubirea;

7). iertarea gresitilor - credinta;

Toate acestea au de scop perfectionarea sufletului omenesc. “Fiti desavarsiti precum si Tatal vostru ceresc, desavarsit este”, fiindca de la aproapele ne vine viata si moartea. Ca de vom dobandi pe fratele nostru, pe Dumnezeu dobandim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim”. -Pateric p. 9.

751. - Faptele bune fata de Dumnezeu sunt acelea care au drept temelie credinta, nadejdea si dragostea (I Cor. 13, 1, 28). Prin credinta omul imprumuta adevarurile legilor lui Dumnezeu, facandu-le ca aic sale, prin nadejde el asteapta cu rabdare implinirea celor crezute, iar prin caldura dragostei el se lupta statornic in viata aceasta ca sa implineasca ceea ce crede, si aceasta lupta nu se va sfarsi decat atunci cand cele crezute si nadajduite se vor implini, toate topindu-se ca un foc al iubirii vesnice, alaturi de Dumnezeu in biserica triumfatoare. Mijloacele de a ajunge aici, virtutile practice ale evlaviei, infranarii, barbatiei, dreptatii si ale intelepciunii, care fac pe omul duhovnicesc, in stare de a judeca totul, iar pe el sa nu-l poata judeca nimeni ( I Cor. 2, 6-16; Ioan 5,24).

752. -”Dintre virtuti, unele sunt ale trupului, altele ale sufletului. Ale trupului sunt de pilda: postul, privegherea, culcarea pe jos, slujirea, lucrul miinilor, spre a nu ingreuna pe cineva sau spre a darui si pe cele urmatoare. Iar ale sufletului sunt de pilda: iubirea, indelunga rabdare, blindetea, infranarea, rugaciunea si cele urmatoare. Daca, prin urmare, din vreo nevoie sau imprejurare trupeasca, de pilda din pricina de boala, sau altceva de felul acesta, ni s-ar intampla sa nu putem sa implinim pomenitele virtuti ale trupului, avem iertare de la Domnul, care cunoaste si pricinile. Dar neimplinind pe cele ale sufletului, nu vom avea nici-o aparare, caci sunt supuse nevoii, necesitatii”. -Filoc. II, p. 67,57.

753. -”Credinta autentica slujeste adevarului, neavand in ea minciuna, iar constiinta cea buna poarta in ea puterea iubirii, neaflindu-se in ea vreo calcare a poruncii dumnezeiesti”. -Filoc. III. p. 253,21-

754. -”Sa ne strangem cu toata puterea spre implinirea poruncilor Domnului, ca sa nu fim stransi de lanturile greu de dezlegat ale poftelor rele si ale pacatelor stricatoare de suflet, - caci atunci se va rosti si asupra noastra hotararea rostita asupra smochinului neroditor: “Taie-l ca sa nu faca si locul netrebnic; caci tot pomul care nu aduce roada, se taie si in foc se arunca”. -Filoc. IV, p. 204,5.

755. -”Nimic nu este mai de trebuinta si mai de folos decat cuvantul drept si decat constiinta. Caci de aici vine frica de Dumnezeu si dorul dupa el. Iar din acestea, cea dintai curateste prin evlavie si sfiala, iar cealalta desavarseste prin desprinderea luminatoare si prin dreapta socoteala, si face mintea sa calatoreasca pe culmi, prin inalta suire si vedere. Dar fara frica este cu neputinta mintii sa ajunga la dragostea dumnezeiasca si prin ea sa zboare spre cele nadajduite si sa se odihneasca in ele”. -Filoc. iv, p. 256,22.

756. - “Faptuitorul doreste sa se dezlege, din pricina ostenelilor, si sa fie cu Hristos (Filip. 1, 23). Iar contemplativul voieste mai bine sa ramana in trup, atat pentru bucuria pe care o primeste din rugaciune, cat si pentru folosul ce-i vine de aici aproapelui”. - Filoc. IV, p. 308,165.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

FAPTELE BUNE

Vizualizari: 1806

Id: 637

Imagine:

Share: