Faptele noastre, lucrarile noastre, unesc prezentul cu trecutul si cu viitorul

Soarta sufletelor repausate este legată lăuntric cu viaţa şi lucrarea celor ce vieţuiesc pe pământ. Faptele noastre, lucrările noastre, unesc prezentul cu trecutul şi cu viitorul: cu trecutul ca rezultat a ceea ce a fost, cu viitorul ca temei a ceea ce va fi pe baza a ceea ce am făcut. Faptele slujesc ca legătură între lumea văzută şi lumea nevăzută, între cei vii și cei adormiţi. Activitate a noastră oglindeşte prezentul, trecutul şi viitorul: slavă şi veşnică pomenire celor ce au lucrat binele, celor ce au semănat sămânţă bună în creşterea duhovnicească a omenirii. Repausaţii au semănat şi noi ne bucurăm de roadele muncii lor duhovniceşti. Lucrarea noastră cea de acum are drept temelie lucrarea părinţilor noştri, care prin duhul lucrării lor vieţuiesc încă printre noi.

Cei ce vieţuiesc pe pământ dezvoltă ideile predecesorilor lor, sau dimpotrivă se silesc a le stârpi. De aceea dacă sămânţa bună se dezvoltă şi dacă generaţiile de acum se bucură de roade bune, atunci veşnică pomenire predecesorilor noştri! Domnul îi va răsplăti pe fiecare după faptele lor. Lucrarea contemporanilor în duhul Domnului nostru Iisus Hristos este rodul muncii repausaţilor; de aceea să nu ne îndoim că ei, în mod sigur, se vor bucura acolo sus de veşnica odihnă.

Sufletul fiind nemuritor, şi lucrările sale sunt nemuritoare. Repausaţii noştri au preluat lucrarea de mântuire a omenirii de la înaintaşii lor şi au continuat-o, noi o ducem mai departe iar fiii noştri vor lucra şi ei la extinderea sa. Moise nu trăieşte în mijlocul nostru prin Pentateuhul (cele cinci cărți ale lui Moise din vechiul Testament) său? Oare nu ne bucurăm noi până astăzi de binefacerile sale duhovniceşti? El va fi binefăcătorul tuturor generaţiilor de credincioşi până la a doua venire a lui Hristos pe pământ. (...)

Sfinţii cei mari ai Bisericii vieţuiesc de asemenea prin scrierile lor, pe care avem datoria să le studiem. În zilele noastre noi încă putem vorbi cu Solon, cu Socrate şi cu Platon! Putem dialoga cu ei despre înţelepciune!

Oare nu se bucură generaţia de azi de roadele muncii intelectuale ale marilor oameni? Oare nu suntem noi discipolii lor şi nu dezvoltăm noi ideile lor? Frederic cel Mare, Napoleon I nu sunt urmaşii lui Alexandru Macedon şi ai lui Cezar? Arhimede pune fundamentele mecanicii şi astronomiei, dar ține seama de calculele lui Ptolomeu. Aceşti oameni sunt bine făcători ai omenirii. Ei au făcut binele la timpul lor, dar ei îl fac şi astăzi şi-l vor face pană la sfârşitul lumii. Am zis că aceşti oameni sunt binefăcătorii omenirii, dar sunt alţii care sunt dușmanii lor. (...)

Numai odată cu sfârşitul lumii va înceta influenţa, bună sau rea, a lumii de dincolo de mormânt asupra lumii pământeşti. Când aceasta din urmă va înceta, lucrarea binelui şi a răului se va mărgini la hotarele raiului şi ale gheenei.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 52-54)

Categoria: Articole

Cautare: