Fara de frunze nu creste fructul...

Trebuie să ne sfătuim cu blândeţe, să nu ne atacăm în cuvinte, nu cum am porunci, am hotărî, ci ca şi cum am avea noi greşeala celuilalt şi am cere sfatul. Aşa se pogoară harul Duhului Sfânt peste noi. Dar dacă cumva celălalt are înălţarea minţii şi altă idee decât tine şi-l îndreptezi cu hotărâre ca şi cum i-ai da cu ciomagul, atunci nu l-ai îndreptat, ci l-ai îndepărtat.

Toţi caută Rugăciunea lui Iisus şi vor să ajungă la niveluri mari, dar nu au răbdare, nu caută smerenia, dragostea, blândeţea care îngăduie păstrarea rugăciunii.

Rugăciunea nu este foarte greu de găsit, dar este mai dificil de păstrat pentru că nu avem smerita cugetare, dragostea şi blândeţea.

De ce noua generaţie nu are râvnă pentru cititul şi cântatul la biserică, când cei vechi se băteau pentru a citi şi-şi ascundeau chiar cărţile? Motivul este numai nepăsarea? Sau căutarea numai a esenţei, adică numai a Rugăciunii lui Iisus? Părintele Dionisie spunea că aceasta e cauza: „Nevoia numai de fruct, iar nu de frunze, dar fără de frunze nu creşte fructul, nu se obţine fructul”.

(Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 293-294)

Categoria: Articole

Cautare: