Fara indrumare vine usor amagirea...

Nu e cu putinţă să înveţe cineva prin sine ştiinţa virtuţilor, chiar dacă s-au folosit unii de cercare ca de un învăţător. Căci a lucra de la sine şi nu după sfatul celor ce au călătorit mai înainte înseamnă a fi plin de părerea de sine, sau mai bine zis a o naşte pe aceasta. Căci dacă : «Fiul nu face de la Sine nimic, ci precum L-a învăţat pe El Tatăl, aşa face» (Ioan XIV, 30), iar «Duhul nu va grăi de la Sine» (Ioan XVI, 30), cine a ajuns la o aşa de mare înălţime a virtuţii, ca să nu mai aibă trebuinţă de altcineva să-l înveţe? Nu se amăgeşte, socotind că are virtute, dar fiind mai degrabă lipsit de minte? De aceea trebuie să ascultăm de cei ce cunosc ostenelile virtuţii lucrătoare şi aşa să purcedem la faptă, adică la postul împreunat cu foamea, la înfrânarea lipsită de plăceri, la privegherea stăruitoare, la îngenuncherea dureroasă, la starea neclintită şi obositoare în picioare, la rugăciunea întinsă, la smerenia nemincinoasă, la zdrobire şi suspinare neîncetată, la tăcere chibzuită, dreasă cu sare (Colos. IV, 6) şi la răbdarea în toate.

(Sfântul Grigorie Sinaitul, Filocalia 7, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 184)

Categoria: Articole

Cautare: