Fara nevointa nu se face nimic

Să nu cruţi trupul. Să-l certaţi. Nu puteţi înţelege ce este focul iubirii. Trebuie să faceţi jertfe, nevoinţă. Nevoinţă duhvnicească şi trupească. Fără nevoinţă nu se face nimic. Să păziţi programul duhovnicesc: canon, slujbe şi celelalte, şi să nu-l luaţi în râs. Nu amânaţi pentru mâine. Nici boala să nu-l strice, doar boala cea de moarte. Eu când eram mic făceam trei mii de metanii pe zi şi nu oboseam, eram foarte călit. Mă pedepseam, nu luam în seamă osteneala. După ce mă întorceam istovit de pe munte, de la cărat lemne, în Sfântul Munte, Bătrânii mă puneau să sap grădina. Mă pedepseam şi dispreţuiam trupul, însă eram foarte puternic. Dar aveam şi atâta foc înlăuntrul meu! Atâta foc! [...]

Rugăciunea să se facă întreaga zi cu iubire: rugăciune, tropare, metanii – cu schimbul. Şi metaniile pe care le facem către Preasfânta sunt închinate tot lui Hristos, căci Preasfânta noastră Îl aduce pe Hristos înlăuntrul nostru. Hristos este Mântuitorul sufletelor noastre, iar Preasfânta Maica noastră – marea noastră mijlocitoare.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 283-284)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: