Fericiti cei ce nu au grijile vietii acesteia

Un călugăr egiptean vieţuia aproape de Constantinopol, pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408 - 450). Şi umbla, trecând pe acolo, împăratul. Şi, lăsând toţi însoţitorii, împăratul a mers singur şi a bătut în uşa călugărului. Şi după ce i-a deschis, nu l-a cunoscut cine era, însă l-a primit pe el ca pe un ostaş, iar după ce a intrat, făcând rugăciune, s-a aşezat. Şi a început a-l întreba împăratul: „Cum se află părinţii cei ce sunt în Egipt?”. Iar el i-a răspuns: „Toţi se roagă pentru mântuirea ta”. Şi i-a mai zis lui bătrânul: „Mă rog, să mănânci puţin”. Şi i-a înmuiat lui pâine de-a sa şi a turnat untdelemn şi sare şi a mâncat; apoi i-a dat lui şi apă şi a băut. Deci, i-a zis lui împăratul: „Oare ştii cine sunt eu?”. Iar el i-a răspuns: „Dumnezeu te ştie pe tine”. Atunci i-a spus lui: „Eu sunt Teodosie, împăratul”. Şi îndată, i s-a închinat lui bătrânul. După aceea, i-a zis lui împăratul: „Fericiţi sunteţi voi, că nu aveţi grijile vieţii acesteia. Cu adevărat, ca împărat m-am născut şi crescut, însă niciodată n-am mâncat pâine cu aşa dulceaţă, nici apă n-am băut aşa precum astăzi; foarte cu dulceaţă am mâncat şi am băut. Și i-a zis lui stareţul: „Fiindcă noi, călugării, toate bucatele noastre le facem cu binecuvântare, pentru aceea, dulce este şi această proastă mâncare. Iar în casele voastre toată osteneala bucatelor voastre celor multe o fac slugile şi binecuvântare nu iau de la nimeni.”

Deci, a început împăratul, de atunci, a cinsti pe călugări şi a le da câte ceva. Iar stareţul, lepădând cinstea dată de împărat, a fugit şi a mers în Egipt.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 349)

Categoria: Articole

Cautare: