„Fericiti sunt cei milostivi, caci aceia se vor milui”

„Fericiţi sunt cei milostivi, spune Scriptura, căci aceia se vor milui” (Mt. 5, 7). Nu este pusă la urmă între fericiri mila. Şi: „Fericit este cel care ia aminte la cel sărac şi nevoiaş” (Ps. 41) şi: „Bun este bărbatul îndurător şi care dă cu împrumut” (Ps. 112, 5), şi: „Toată ziua face milostenie şi dă cu împrumut omul drept” (Ps. 37, 26).

Să răpim fericirea, să ne chemăm înţelepţi, să ne facem buni. Să nu-ţi întrerupă mila nici noaptea. Să nu spui: „Du-te şi vino iarăşi şi mâine îţi voi da” (Prov. 3, 28), să nu cumva să se aşeze ceva între pornirea gândului tău şi între binefacerea ta; singur acest lucru, iubirea de oameni adică, nu îngăduie amânare. „Frânge celui înfometat pâinea ta şi adu în casa ta pe săracii lipsiţi de adăpost” (Isaia 58, 7) şi acestea să le faci cu toată râvna sufletului. „Căci cel care face milostenie, spune Scriptura, s-o facă cu voioşie” (Rom. 12, 8) şi îndoit îţi va fi binele prin grabă cu care eşti gata să-I faci. Căci binele făcut cu mâhnire, sau din constrângere, este fără de har şi fără de podoabă, că binefacerea trebuie făcută cu tresăltare de bucurie, nu cu lacrămi în ochi.

(Sfântul Grigorie Teologul, Despre iubirea de săraci, editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava 2006, p. 42)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: