Fiecare doreste sa se apropie de sufletul smerit

Putem auzi multe lucruri ziditoare, dar întrebarea este dacă vom pune în lucrare toate acestea în viaţa noastră. Însă, când vedem vreun suflet smerit şi blând, care nu se vatămă nici dacă-l răneşti, care-i întotdeauna în pace, liniştit, bun, atunci vine asupra noastră, cum se spune, ca o căldură după un îngheţ. Gândurile lui sunt întotdeauna pline de bucurie, pretutindeni în jurul lui, în toate părţile, se revarsă pacea. El întotdeauna are pace, gânduri paşnice, întotdeauna linişte, harul lui Dumnezeu. Şi toţi doresc să se apropie de acest suflet. De ce? Pentru că are gânduri paşnice, iar pacea are înrâurire asupra sistemului nervos al tuturor fiinţelor vii.

Vedeţi, mulţi se minunează cum se apropiau fiarele de sfinţi, asemeni animalelor domesticite. Fiarele nu-i atacau pe sfinţi. Iar acesta-i un lucru simplu, nu este vreo înţelepciune! Sfinţii nu aveau frică, nici măcar de moarte, şi mai întâi în cuget – şi atunci îi iubeau toţi, nu numai oamenii, ci şi animalele. Vedeţi, atunci când câinele atacă, el de fapt se apără. Dacă aveţi înlăuntrul vostru frică de animale, el latră şi vă atacă. Aceasta este pentru că frica noastră înrâureşte în chip rău asupra sistemului lui nervos, şi el se apără. Dar dacă avem dragoste faţă de animale, el nu ne va ataca. Se va apropia de noi ca unul îmblânzit. Asemenea este şi cu sfinţii.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, p. 108)

Categoria: Articole

Cautare: