Fiecare fapta a lui Hristos, cuvant si gand - totul a fost menit numai spre binele oamenilor

După ce gospodarul pleacă la ţarina sa ca să-i hrănească, să-i îmbărbăteze şi să-i îndrume pe lucrători, el se întoarce acasă. După ce împăratul pleacă la război şi biruie pe vrăjmaşii săi, el se întoarce în cetatea sa de scaun. După ce doctorul ajunge la bolnav şi îl examinează, îl vindecă, stabileşte tratamentul, îi prescrie medicamente şi regim, el pleacă la spital. După ce tatăl îşi vizitează copiii aflaţi departe şi plăteşte datoriile lor şi le asigură buna educaţie, el se întoarce la căminul său şi aşteaptă întoarcerea copiilor.

La fel şi Mântuitorul lumii, după ce Şi-a împlinit lucrarea pe pământ, S-a întors în cetatea Sa de scaun cea cerească. S-a înălţat în împărăţia cerurilor, de unde Se pogorâse ca Gospodar, şi ca Împărat, şi ca Doctor, şi ca Părinte, şi ca Răscumpărător şi Slobozitor. Mai de folos este vouă ca Eu să plec, le-a spus El la despărţire ucenicilor Săi. Nu spune: „De folos este pentru Mine să fug din această vale a suferinţei, până ce nu Mă răstignesc iarăşi nebunii!”. Nu; El nici nu a gândit aşa, după cum nici o dragoste adevărată, îndeobşte, nu se gândeşte la sine, ci la cel iubit. Fiecare faptă a lui Hristos, fiecare pas, fiecare gest, şi cuvânt, şi gând - totul a fost menit numai spre binele oamenilor, spre mântuirea celor iubiţi ai Lui. Dacă oamenii şi-ar fi putut da singuri seama ce este bine şi ce este rău pentru ei, El nu ar fi socotit de trebuinţă să Se pogoare între oameni - oamenii, însă, nu puteau face asta nicidecum fără El.

Mai de folos este vouă ca Eu să plec. Iar ceva mai târziu El a adăugat: iată, Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului. Să nu te tulbure asta; nu e o contrazicere. El a plecat, într-adevăr, dar într-a zecea zi după plecarea Sa le-a trimis ucenicilor Mângâietor deopotrivă cu Sine - pe Duhul Sfânt. S-a înălţat la ceruri cu trupul Său înviat, însă prin Duhul Său a rămas în Biserica Sa, rămâne în ea şi astăzi şi va rămâne până la sfârşitul vremurilor.

O, Doamne, dragostea noastră, spune-ne: de ce este mai de folos ca Tu să pleci de la noi? Ca prin îndepărtare, copiii Mei, să fiu cât mai mult în inimile care Mă iubesc şi năzuiesc după Mine!

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 272-274)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: