Fii linistit ca adancul marii

Lasă valurile vieţii să spumege în jurul tău ca şi marea furtunoasă, dar tu stăruie să rămâi cu sufletul liniştit ca şi adâncul mării.

Un comandant de armată privea cu sânge rece cum se mişcă armata sa în timpul luptei, când înainte, când înapoi. Iar când au venit la el aghiotanţii săi, îngroziţi, făcându-i cunoscut pierderea lupti, el nu s-a tulburat deloc. «Cum adică?», l-au întrebat mai târziu. Iar el răspunse: «Când m-a născut mama mea, eu n-am ştiut nici de victorie, nici de înfrângere. De ce, ca om matur, să nu pot să-mi păstrez ţinuta, pe care am avut-o când eram doar un copil?». Sau acel cuvânt asemănător dreptului Iov: «Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ» (Iov 1, 21).

O mamă şi-a certat fiul că a călătorit trei ani prin lume: «Ţi-ai părăsit casa şi te-ai dus să rătăceşti prin lume!». «Te înşeli, mamă, i-a răspuns fiul; picioarele şi ochii mei au rătăcit prin lume, însă eu în tot timpul acestor trei ani am petrecut cu tine sub acelaşi acoperământ».

Vântul poate să îndoaie stejarul oricât ar vrea, rădăcina stejarului va rămâne însă liniştită. Stejarul este adânc înfipt cu rădăcinile sale în pământ şi acest lucru îl scapă de toate vânturile. Tot aşa trebuie să fii şi tu în sufletul tău; să prinzi rădăcini adânci în Dumnezeu, pentru că numai acest lucru te poate mântui de orice valuri, de orice îndoieli.

(Sfântul Nicolae Velimirovici – Învăţături despre bine şi rău, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, pp. 111-112)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: