FURTUL

FURTUL

773. - Furtul este oprit de legea veche (Ex. 20,15; Lev. 19,11; Deut. 5, 19), si de cea noua (Matei 19, 18; Marcu 10, 19; Rom. 13, 9; I Cor. 6, 8). Cine opreste plata lucratorilor face furt, pacat strigator la cer (Lev. 19,13; Iacob 5, 4; Prov. 22, 22). Cine se intovaraseste cu altul la furt sau il incurajeaza, este suflet blestemat (Prov. 28,24; 29, 33; Ier,7,19). In lumea aceasta furtul aduce rusine si blestem (Ier. 2,26; Zah. 5,4; I Tes. 4,6). Cine fura munca aproapelui, ii fura viata, fiindca bunurile materiale sunt o prelungire a vietii omenesti (Lev. 6,1-7; Num. 5, 7; I Cor. 6,10; I Tes. 4, 6). Hotul este canonisit sa dea inapoi ce-a furat de patru ori mai mult (I2x. 22,1-5; Lev. 6, 2-5; Num. 5, 7; Prov. 6, 30-31; I Regi 12, 3; Luca 19,8) , caci altfel imparatia lui Dumnezeu nu o va vedea, (I Cor. 6,10; Gal. 5,21; Efes. 5,5). Invatatorii mincinosi fura adevarul de la cei slabi si nestiutori (Ier. -188-23, 30; loan 10, 1-10). Cei credinciosi se feresc de furt (Efes. 4, 28; I Petru 4,15).

774. -”Daca vreun cleric sau laic va lua din sfanta bisericii ceara sau untdelemn sa se afuriseasca si sa dea inapoi incincit dupa cat a luat”. -Apost. 72.

775. -”Vas de aur, de argint sfintit, sau panza din biserica, nimeni sa nu-si insuseasca spre folosire acasa, caci este potrivnic legilor Domnului (Daniel 5,23-25). Daca cineva se va dovedi ca este hot, sa se afuriseasca”. -Apost. 73.

776. -”Cei ce s-au aratat pe sine dedati patimilor si nu numai ca nu se infricoseaza de pedeapsa sfintelor canoane, ci chiar indraznesc sa-si bata joc de ele, caci le rastalmacesc si le falsifica intelesul dupa poftele lor pacatoase, dupa cum zice Grigore de Nisa (8), nu numai ca socotesc cum ca rautatea lor nu va fi pedepsita, ci si-o inchipuie ca pe ceva dumnezeiesc. Apostolescul canon (73) zice: vas de aur sau de argint sfintit sau panza nimeni sa nu ia din biserica spre a le folosi acasa, caci este potrivnic legilor, iar de ar face cineva asa, sa se afuriseasca”. Deci, cei vinovati, talmacind acest canon in favoarea faradelegii lor, zic ca nu trebuie sa se judece ca vrednici de caterisire, cei ce transforma imbracamintea sfintei mese, sau altfel de imbracaminte, in haine pentru ei, ca si cei ce sfantul potir, sau cele asemenea acelora, le folosesc si murdaresc pentru trebuintele lor casnice, ca niste pagani. Ei zic, cum ca acest canon a hotarat sa pedepseasca pe acestia cu afufisirea (suspendarea de la slujba) si nu caterisirea. Dar cine ar putea suferi o ratacire si o paganatate asa de mare? Canonul supune afurisirii pe cei ce iau obiectul sfintit numai spre a-l folosi, dar nu si pe cei ce-l fura cu desavarsire. Episcopii (cei instrainati de evlavie) nu caterisesc nici pe cei ce iau sfintele sfintelor si le profaneaza si nu considera vrednici de caterisire pe cei ce murdaresc cinstitele discuri si sfintele potire mancand in familie din ele. Cu toate ca nelegiuirea este asa de clara, si cei ce fac unele ca acestea, nu numai ca sunt vrednici de caterisire, dar se fac vinovati de cea mai mare paganatate (Daniel 5, 6-15). Din aceasta cauza, Sfantul Sinod a hotarat ca sa fie caterisiti cu desavarsire toti cei ce rapesc sfantul potir, discul, lingurita, acoperaminte, aere, sau orice alt obiect din altar, sau din vasele si sfintele vesminte, spre folosinta lor personala si nesfintita. Una este a spurca si alta este a fura cele sfinte. Astfel, pe cei ce iau afara din sfantul altar vase sau vesminte spre a lor nesfintita intrebuintare, sau le dau altora, pe acestia canonul ii afuriseste, si noi ii afurisim, (cu caterisirea temporara). Iar pe cei ce le fura desavarsit ii supunem osandei ierosiliei. I-II, 10. (VII ec. 13).

777. -” Hotul, daca se va pocai de buna voie si se va osandi cu parere de rau, se va opri numai un an de la impartasirea celor sfinte. Daca se va vadi de altul, atunci doi ani se va canonisi. Timpul se va imparti in prosternare, si in starea impreuna si apoi se va invrednici de impartasire.” Sf. Vasile 61.

778. -”Groaznica este lacomia, si nu se pot cita intr-o scrisoare dumnezeiestile scripturi, in care se spune ca este grozava si infricosata nu numai talharia, si in general lacomia si atingerea de cele straine pentru agonisirea urata si orice fapta asemanatoare este lepadata de la biserica lui Dumnezeu. Iar cei ce in timp de prigoana, dupa atata suspin si atata plangere indraznesc sa creada in timpul aducator de toata pierzarea ca este pentru ei vreme de castig, acestia sunt oameni necinstitori de Dumnezeu, si “care intrec orice rautate. Drept aceea s-a hotarat ca toti acestia sa se lepede ca nu cumva sa vie, urgia peste tot poporul, si mai intai peste conducatorii care nu cerceteaza (aceste lucruri); caci ma tem, precum zice Scriptura: “nu vei pierde cu cel nelegiuit pe cel drept” (Fac. 18,25); caci zice Sfanta Scriptura; “desfraul si lacomia sunt cele prin care vine urgia lui Dumnezeu peste fiii pierzarii (Colos. 3,6), deci sa nu va faceti impreuna partasi ai lor; ca ati fost oarecand in intuneric, iar acum lumina-intru Domnul; ca fiii luminii sa umblati, caci roada luminii este intru toata bunatatea si dreptatea si adevarul, cercand ce este bine placut Domnului si nu fiti partasi lucrurilor celor fara de roada ale intunericului, ci mai vartos mustrati-le chiar, caci cele facute in ascuns de dansii, rusinos este chiar a le spune; si toate, de lumina vadindu-se se arata (Efes. 5, 6-13). Unele ca acestea le zice apostolul. Iar unii care au fost pedepsiti pentru lacomia lor din timp de pace, daca in timp de razboi iarasi se vor deda spre lacomie, castigand din sangele si din pieirea-unor oameni, care au fost alungati, sau robiti sau ucisi, ce trebuie sa se astepte la altceva (de la acest lucru), decat ca cei ce practica lacomia ingramadesc urgie, atat asupra lor, cat si asupra poporului intreg” -Gr. Neocez. 2.779.

779. -”Oare, Ahan fiul lui Zara n-a gresit luand din cele aduse Domnului, si a venit urgia lui Dumnezeu pentru toata adunarea lui Israil? Desi acesta a pacatuit singur, totusi, noua ni se cuvine a socoti anatema tot ceea ce nu este al nostru, caci este o munca streina. Caci acel Ahan a luat din prada, acestia de acum iau toi din prada. Acela a luat din cele de la vrajmasi, iar acestia de acum iau din munca fratilor, castigandu-si dobanda pieirii sufletesti”. Gr. Neocez. 3. 780.

780. - Nimeni sa nu se amageasca pe sine, luand lucruri ca si cum ar fi gasite, caci nu se cuvine a-si insusi ceva din cele gasite, Moise zice: Daca vezi oaia sau boul fratelui tau ratacindu-se, sa nu le ocolesti, ci sa le duci la fratele tau. Daca el nu este aproape de tine si nu-l cunosti, le vei lua la tine acasa, si sa le tii pana ce le va cere fratele tau ca sa i le dai. Asa vei face cu asinul lui, cu haina lui si cu orice lucru pierdut si gasit la tine (Deut. 22,13). Iar in Exod (23,4), se spune ca nu numai cele pierdute de fratele tau si gasite de altul, ci si cele ale vrajmasului, “intorcandu-le, zice, le vei duce la casa stapanului lor”. Daca nu este ingaduit a lua cele gasite de la fratele sau vrajmasul, care le-a pierdut in vreme de pace, din lenevire sau ocupatie neglijenta, cu cat mai putin nu se cade a lua, cand el este in nenorocire sau alungat de vrajmasi, sau din sila isi paraseste ale sale. -Gr. Neocez. 4.

781: -”Multi se amagesc pe sine, tinnad in locul lucrurilor lor pierdute pe cele streine gasite de ei. Daca Vorazii si Gotii i-au jefuit ca vrajmasi navalitori, apoi ei se fac, varazi si goti pentru fratii lor (cu care impreuna au suferit). Deci, am trimis la voi pe batranul frate Eufrosin ca sa aplice si acolo acelasi procedeu, asa cum s-u facut aici, pentru ca sa primeasca reclamatiile celor nedreptatiti, si pe cei vinovati sa-i opresca de la rugaciunile bisericii” (pana se vor da inapoi cele streine) Gr. Neocez. 5.

782. -”Ni s-a vestit insa noua ca in tara voastra se face un luau de necrezut, negresit de necredinciosi, si de nelegiuiti, si de cei ce nu cunosc nici numele lui Dumnezeu; ca adica, unii la atata cruzime au ajuns, incat retin cu sila pe unii dintre sclavii scapati (de la barbari). Trimiteti pe cativa preoti prin tara ca sa indrepte lucrurile ca sa nu cada fulgere peste cei ce fac unele ca acestea”.-Gt. Neocez. 6, 783.

783. -”Deci, cei ce s-au numarat intre barbari, si s-au dus cu ei in robie uitand ca am fost (odata) din Pont si crestini si s-au salbaticit intr-atata, incat ucid pe cei de un neam cu dansii sau cu lemn, sau prin sugrumare; si arata barbarilor care nu stiau caile sau casele, acestia trebuie sa se opreasca si de la ascultarea rugaciunilor pana ce adunandu-se sfintii si Duhul Sfant inaintea lor, ar hotari ceva de obste in privinta lor”. -Gr. Neocez. 7.

784. -”Iar pe cei ce au indraznit sa navaleasca asupra caselor streine daca, acuzat fiind, s-ar dovedi, sa nu-i invrednicesti nici de ascultarea rugaciunilor, iar daca singuri vor marturisi si vor da inapoi (ceea ce au luat), sa ingenunche in randul celor ce se convertesc”. -Gr. Neocez. 8.

785. -”Iar cei ce in camp au gasit ceva, sau in casele lor din ce au lasat barbarii, daca se vor dovedi fiind acuzati, de asemenea sa se canoniseasca ingenunchind in biserica, iar daca vor marturisi singuri si vor da inapoi, sa-i invrednicesti si de starea la rugaciune”.-Gr.Neocez. 9.

786. -”Iar cei ce indeplinesc porunca inapoierii lucrurilor trebuie sa le dea inapoi fara a cere ceva, nici sa nu ceara vreo rasplata fiindca le-au descoperit, sau pastrat, sau gasit, sub orice nume ar face aceasta”. Gr. Neocez. 10

787- ”Nu stiu de ce Parintii nostri n-au precizat canonisiri si contra unui altfel de idololatrie, pe care Sf. Apostol o numeste lacomie de averi. Acest pacat are o intreita influenta asupra sufletului: O ratacire a mintii care duce pe om la aprecieri gresite asupra materiei, impingandu-l sa creada ca binele este in materie, fara a mai tine seama de frumusetea cea mai de sus de materie. Acest pacat influenteaza si partea vointei active a sufletului, si in general vorbind, aceasta boala corespunde cu definitia data de apostol, despre care, el nu numai ca o numeste idololatrie, dar ea este si radacina tuturor rautatilor (I Tim. 6, 10). Cu toate acestea Parintii n-au cautat sa gaseasca leacul acestui rau, si din aceasta pricina, el bantuie chiar si printre slujitorii bisericii, care la randul lor nu se ingrijesc ca sa nu se introduca la hirotonie pe acei ce s-au intinat cu acest pacat diavolesc (Colos 3, 5). Nu socotesc ca trebuie sa vindecam prin cuvantul invataturilor publice (din Scriptura), si prin argumente rationale aceasta boala a lacomiei. Noi n-avem canoane decat pentru vindecarea furtului de morminte si a lucrurilor sfinte. Dar Sfanta Scriptura opreste si camata (Deut. 23,19; Ps. 14,5) si jefuirea bunurilor materiale ale altuia, desi uneori ea se face cu invoiala, si cu un fel de intelegere negustoreasca. Intrucat noi n-avem puterea de legiferare, ne vom multimii numai sa precizam ceea ce este de toti oprit, si aceasta va tine loc de judecata canonica”.

“Deci furtul se imparte in furt simplu si in talharie cu spargere. Amandoua felurile au acelasi scop: de a lua ceea ce este al altuia, insa este mare deosebire intre ele, cu privire la dispozitia sufleteasca si mijloacele de realizare”.

“Un talhar ca sa-si implineasca scopul, este inarmat ca sa faca la nevoie si crima. De aceea el se foloseste de arme, de tovarasi de prada. Unul ca acesta, daca s-ar pocai trebuie supus canonisirilor uciderii’.

“Cel ce a furat pe ascuns, daca singur isi marturiseste pacatul (in fata duhovnicului) el isi va vindeca greseala prin hotararea sa, si astfel va fi curatat cu totul de poftele rapirii, dand saracilor tot ce mai are (impatrit ca Zaheu, Luca 19, 8). Daca el n-are nimic decat trupul sau. Apostolul il sfatuieste sa se vindece prin osteneala trupeasca: Cel ce fura sa nu mai fure, ci mai vartos sa se osteneasca lucrand cu mainile sale ceea ce este bine, sa aiba a da si celor ce duc lipsa ” (i-fes. 4,28). -sr. Gr. de Nisa 6.

788. -”Jefuirea de morminte se imparte in pacat usor si pacat greu. Daca jefuitorul din respect fata de cel mort, nu da afara pe cel ingropat si nici nu dezveleste trupul, ci ia numai oarecare pietre care sunt pe mormant, si fac vreun lucru folositor, desi si aceasta fapta nu este vrednica de lauda, cu toate acestea auzul o ingaduie, cand din ele se fac anumite lucruri folositoare pentru binele obstesc”.

“Iar daca se rascoleste tarina trupului putrezit, rasturnand si oasele, cautand bijuterii ingropate, aceasta fapta trebuie canonisita ca si simpla curvie (9 ani; Sf. Vasile 66). Insa duhovnicul va avea in vedere felul de viata al penitentului, ca sa-i aplice canonisirea cea mai potrivita, scurtandu-i timpul de pocainta dupa canoane”. -Sf. Gr. Nisa 7.

789. -”In Vechiul Testament, sacrilegiul (ierosilia), - furtul de cele sfinte nu este tratat cu mai multa ingaduinta decat cu uciderea. Atat ucigasii cat si cei ce furau cele sfinte erau ucisi cu pietre. Disciplina bisericeasca este prea ingaduitoare, pentru astfel de pacate. Parintii au oranduit un timp mai scurt decat cel al preacurviei (Apost. 72, 73), pentru vindecarea acestor nelegiuiri”.

“Mai intai se cuvine a se tine seama de dispozitia sufleteasca a pacatosului, pentru a i se aplica canonisirea cea mai potrivita. Sa nu se creada ca numai timpul este suficient pentru deplina vindecare, caci ce fel de remediu s-ar putea scoate numai din timp? Numai hotararea deplina a celui pocait, poate sa-l aduca la deplina indreptare”. -Sf. Gr. Nisa 8.

790. -”Spargatorul de morminte zece ani va fi neimpartasit. sr. Vasile 66.

791. -”Talharii se supun canonisirii ucigasilor de oameni deoarece ei se servesc de jaf si de ucidere ca sa-si ajunga scopul”, -sr. I. Post. 40.

792. -”Hotul, daca de buna voie isi marturiseste pacatele, sa se afuriseasca pe un an, dupa canonul 61, Sf. Vasile, iar daca a fost dovedit pe doi ani insa noi  vom opri 40 de zile de la impartasanie pe hotul care se pocaieste de buna voie, iar pe cel descoperit de altii la sase luni, daca va manca dupa al noulea ceas din zi (ora 15) hrana uscata si va face in fiecare zi cate o suta de metanii”, -sf. I. Post 41.

793. - Cel ce a fost prins furand bunuri publice sa nu intre in preotie, iar daca va cadea in pacat dupa ce a intrat in preotie, se va caterisi dupa canonul 25 al Sf. Apostoli”, -I. Post. 42.

794. - Canonul 66 al Sf. Vasile hotaraste ca cel ce jefuieste morminte nu trebuie primit la sfanta impartasanie zece ani. Iar noi il oprim un an, daca posteste zilnic pana la al noualea ceas din zi (ora 15) si face cate doua sute de metanii” Sf. I Post. 43.

795. -”Dupa Sf. Grigore de Nisa furtul de cele sfinte se pedepseste pe un timp ceva mai scurt decat preacurvia (15 ani) dar se canoniseste (in conditiile de mai sus c 43 ) pana la trei ani, Sf. I. Post. 44.

796. -”Bani falsi. Cei ce fac bani falsi, sau este tovarasit cu cel ce face bani falsi se canonisesc ca si furii, de la un an pana la cinci ani” (caci inseala societatea). -II T, 87-88.

797. -”Cine ara cu plugul in loc strein, sa aiba pocanie patru ani, si metanii 16 pe zi”. Furtul de case trei ani, metanii 100. Cine primeste furt si ce se fura de dansul, asijderea sa se pocaiasca ca si furii. - Cine fura groapa (mormantul) cinci ani, metanii cinci sute pe zi. Cine baga apa in vin si-l vinde, cinci ani metanii 66″. PBG, 88.

798. -”Cine va lua lucrul altuia, il va purta pe umeri si va face cainta publica in adunare si va sta in picioare la masa”. -Cuv. Pahomie  Reg. 149.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

FURTUL

Vizualizari: 1406

Id: 645

Imagine:

Share: