Gandurile bune - antidotul zgomotului

Dat fiind că oamenii din ziua de astăzi folosesc, din nefericire, chiar şi pentru lucruri mici mijloace care fac zgomot, dacă cineva s-ar afla pentru o bucată de vreme undeva unde este zgomot, fireşte că va trebui să cultive gânduri bune. Nu poţi spune: „Nu folosi aceasta!” sau „Nu folosi cealaltă fiindcă face zgomot!” ci trebuie să aduci îndată gândul cel bun.

De pildă, auzi pulverizatorul şi crezi că trece elicopterul. Să te gândeşti: „în vremea aceasta s-ar fi putut întâmpla să se îmbolnăvească o soră şi să vină elicopterul să o ia la spital. Ce supărare aş fi avut atunci! Slavă Domnului că toate suntem bine!”. Aici este nevoie de minte şi de inteligenţă, de arta de a aduce gândul cel bun. Auzi, de pildă, zgomotul betonierei, macaralei etc. Să spui: „Slavă Ţie, Dumnezeule, că nu se bombardează, nu se dărâmă case! Oamenii au pace şi zidesc case”.

- Părinte, dar ce se întâmplă atunci când nervii sunt stricați?

- Nervi stricați? Ce înseamnă aceasta? Nu cumva gândul este stricat? Cel mai bun dintre toate este gândul cel bun. Un mirean oarecare îşi construise o casă într-un loc liniştit. Mai târziu s-a făcut într-o parte a ei un garaj, în cealaltă un drum, iar în alta un centru lumesc. Cântece până la miezul nopţii. Sărmanul nu putea dormi. Îşi punea dopuri în urechi, iar apoi a început să ia şi hapuri. Ajunsese în pragul nebuniei. A venit şi m-a găsit. „Părinte, aceasta şi aceasta”, îmi spune. „Nu ne putem linişti. Ce să fac? Mă gândesc să-mi fac altă casă”. „Să pui gândul cel bun! i-am spus. Să cugeţi că dacă ar fi fost război şi în garaj s-ar fi făcut tancuri, iar alături ar fi fost spitalul şi ambulanţele ar fi adus pe cei răniţi, iar ţie ţi-ar fi spus: «Stai aici! Îţi asigurăm viaţa. Nu te vom deranja. Vei putea ieşi în voie din casă numai în raza acestor clădiri, ca să nu te ajungă glonţul» sau: «Să stai în casa ta şi nu te va deranja nimeni», oare puţin lucru ar fi fost acesta? Nu l-ai fi socotit o binecuvântare?

Aşadar, acum să spui: «Slavă Ţie, Dumnezeule, că nu este război, că lumea este bine, îşi face treburile, iar în garaj, în loc de tancuri, oamenii îşi repară maşinile! Slavă Ţie, Dumnezeule, că nu există spital, răniţi etc., că nu trec tancuri, ci maşini, iar oamenii aleargă la treburile lor!».

Dacă vei aduce astfel gândul cel bun, va veni după aceea binecuvântarea”. A înţeles sărmanul că totul este înfruntarea corectă a situaţiilor şi a plecat liniştit. Încet-încet a reuşit să-şi înfrunte problema cu gânduri bune, a aruncat şi hapurile şi dormea fără greutate. Vezi cum se aranjează cineva cu un gând bun?

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, I, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 192-194)

Categoria: Articole

Cautare: