Grau albit sunt si de ingerii seceratori voi fi secerat

Eu mă ştiu pe mine iarbă uscată şi ca o floare a crinilor câmpului pe care Dumnezeu o crește și o îmbracă, așa viața mea se dezleagă, făcându-se pământ. Căci în ce chip iarba câmpului care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, la fel şi moartea îi trage pe toţi cu sila la ea, cu lacrimi jalnice. Amânarea pocăinţei până la vremea morţii mă amăgeşte. Dar când mă gândesc la păcatul meu, mă tem să mor. Şi când mă pocăiesc, cele desfătătoare ale lumii acesteia îmi trec pe dinainte. Şi având în minte bătrânețea, mormântul morţii mă trage la judecată, gol de porunci şi nepregătit, cărămidă am făcut, şi după o vreme voi pieri şi în pământul din care am fost luat mă voi întoarce. Pom înfloritor m-am arătat iar acum, stricat fiind din pricina învechirii, voi fi tăiat spre ardere. Grâu albit sunt şi de îngerii secerători voi fi secerat. Teme-te, o, suflete al meu, de slujitorii purtători de foc, care, în strâmtorarea aceea, vor veni la tine. Pe cei ce nu pot fi linguşiţi, să ţi-i faci prieteni prin lepădare de cele lumeşti mai înainte de ceasul al doisprezecelea. Ruşinează-te, o, suflete al meu, pocăindu-te în viaţă, ca să nu cazi mai pe urmă în mâinile vrăjmaşului. Iartă cu milostivire, din nepătimire, şi îmblânzeşte din urgia lor feţele îngerilor cele în chipul fulgerului. Miluieşte, o, suflete al meu, ca să fii miluit, şi mângâie pe săracii împuţinaţi la suflet, ca, fiind izbăvit prin acestea din moarte şi din lacrimi, să fii dus în tărâmul celor vii, la odihnă, pentru că ai fost bineplăcut înaintea Domnului. (Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Dorind frumusețea Mirelui Celui fără de moarte, Viața și cuvinte de folos, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 67- 69)

Categoria: Articole

Cautare: