Harul lui Dumnezeu il paraseste pe omul nepocait...

Harul lui Dumnezeu îl părăseşte pe omul nepocăit, fiindcă acesta a adus înfruntare bogăţiei bunătăţii şi a îndelungii răbdări a lui Dumnezeu. Iată ce zice Sfântul Apostol Pavel despre omul care stăruieşte în păcat: Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar pe care şi tu le faci, crezi oare că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei Lui şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar potrivit cu învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Dumnezeiasca îndelungă răbdare se preschimbă în urgie, îngăduinţa în nesuferire şi bunătatea în mustrare. Pentru aceasta şi corifeul Apostolilor ne sfătuieşte pe noi să nu ne înşelăm socotind întârziere îngăduinţa şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu nu întârzie, ci doar amână, nevoind să piardă pe nimeni dintre noi, ci ca toţi să venim la pocăinţă. Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci voind ca toţi să vină la pocăinţă. Iar ziua Domnului va veni ca un fur noaptea, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile arzând se vor desface şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 68)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: