Heraclius » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Dinastia lui Heraclius si sfarsitul Imperiului Roman (610-717)

Urcat pe tron in anul 610, imparatul Heraclius a domnit pana in 641, iar urmasii sai vor conduce Imperiul pana in 717. Dintre acestia, doi sau trei merita a fi mentionati pentru unele realizari sau pentru durata domniei lor: Constant II (642-668), Constantin IV (668-685) si Justinian II Rinohmetul sau "cel cu nasul taiat" (685-695; 705-711). Despre secolul al VII-lea, Charles Diehl spunea ca "reprezinta perioada cea mai sumbra din istoria Bizantului. Este vorba despre o perioada de criza profunda, un moment decisiv in care existenta insasi a Imperiului parea mai degraba un joc". La randul sau, G.Ostrogorsky, atribuie epocii lui Heraclius o importanta exceptionala: este punctul de pornire al istoriei propriu-zise a Bizantului, in timp ce pana acum Imperiul mai pastra o serie de caracteristici ale perioadei romane.

Aceste doua observatii isi au justetea lor. In sec. al VII-lea civilizatia bizantina a trecut printr-o adevarata criza de valori: lipsa de scriitori, de istorici, de constructii deosebite etc. Cu toate acestea asistam mai degraba la o schimbare a aspectului Imperiului. Printre cauzele acestei schimbari se numara lipsa de unitate intre Occident si Orient, iar in cazul Orientului, divergentele dintre regiunile ortodoxe si cele monofizite au creat mari probleme. Justinian esuase in epuizantul sau efort de restabilire a "romanitatii", iar pretul ambitiilor sale gresit dirijate au dus la cucerirea provinciilor cele mai bogate, de catre arabi. De asemenea, in Peninsula Balcanica, slavii s-au instalat pentru o perioada lunga de timp, ajungandu-se tot acum si la formarea primului Stat bulgar. In aceste conditii, consecinta fireasca pe toate planurile - geografic, etnic, economic, religios si administrativ - a fost aceea ca Imperiul a suferit o transformare decisiva: nu mai putem vorbi acum de un Imperiu Roman, ci de un Imperiu Grec de Rasarit. El se va adapta noilor conditii create si va supravietui la dimensiuni reduse, dar ceva mai omogen, mai bine proportionat fortelor sale reale si mai bine pregatit pentru lupta impotriva dusmanilor care-l inconjurau. Sub aceasta forma va rezista pana la sfarsitul sec. al XV-lea.

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: