HIROTONIA ARHIEREULUI

HIROTONIA ARHIEREULUI

880. -Arhieria este cea mai mare demnitate data de Hristos. (Matei 28, 18-20; Marcu 3, 14; 16, 15; Luca 10, 1; loan 21, 15-17; F. Ap. 10, 12; 20, 24-28; 26, 16-18; I.Tim. l, 12). Dupa cum apostolii au fost egali intre ei (Matei 20, 25-28; Luca 22, 26-27; I Petru 5, 3), tot asa si arhiereii dupa treapta harica a hirotoniei, orice fel de titlu administrativ ar purta, sunt egali intre ei. Arhiereu onorific, fara eparhie si misiune pastorala, nu se poate hirotoni. Fiecare episcop este raspunzator de eparhia sa, de organizarea clericilor, de impartirea dreptatii si a sarcinilor pastorale si de apararea dreptei credinte si a vietii morale a clerului si a poporului (Apost. 38,38,41). Din drepturile si puterea de a catehiza sau a invata, de a sfinti prin taine si de a judeca la spovedanie si in administratie, precum si datoria de a colabora si cu ceilalti eparhioti, se naste necesitatea de ordine administrativa si intre episcopi. Chiar din primele veacuri episcopul din capitala avea intaietatea de onoare fata de cei din provincii, asa cum este si acum. Supusi episcopului sunt horepiscopii sau episcopii vicari. Superiori episcopului sunt: arhiepiscopii, mitropolitii si patriarhii, titluri administrative date odata cu organizarea eparhiilor, folosite mai ales din secolul IV-V (Apost. 34,1 ec. 4; II ec. 2; IV ec. 28; Gr. Neocez. 1; Laod. 57: Ant. 9 V 57; Ant. 9)

881. - Cercetarea canonica este ceruta de hirotonia oricarui cleric, si cu atat mai mult este necesara la hirotonia arhiereului, ale carui calitati si indatoriri sunt redate asa de convingator in Const. Apost. 1,1-6 din care se desprinde:

- Sa fie om curat la inima si la cuget din tineretile lui, traind intru evlavie si teologhisirea adevarurilor dogmatice, morale si de cult. “Sa fie sobru, stapan pe sine, dispretuind desfatarea si placerile, nepoftitor de mancari alese. Apoi sa fie rabdator de suferinte, ingaduitor la povete, indemanatic la invatatura, cugetand si indeletnicindu- se cu studiul cartilor Domnului, ca sa poata interpreta cu grija Scripturile, sa explice Evanghelia impreuna cu proorocii si legea lui Moise (Ioan 5, 39-46)… “Prin urmare ingrijindu-te de cuvantul invataturii, ca sa talmacesti toate cuvant cu cuvant dupa putere si din multe invataturi sa hranesti si sa adapi din belsug pe poporul tau cu lumina legilor” (Osea 10, 12). Sa fie constiincios si drept intru, implinirea misiunii sale, nepartinitor, sa nu se teama sau sa maguleasca pe cel bogat mai mult decat se cuvine si nici pe sarac sa-l dispretuiasca si asupreasca (Ex. 23,3; Lev. 19,15; Const. Apost. 1,5).

882. - Arhiereul trebuie sa fi avut o reputatie buna, nu numai ca om de omenie, ci ca om de evlavie intemeindu-si activitatea sa pe lumina poruncilor Domnului. Din chibzuiala lui gospodareasca ca mirean, se intrevede cum va gospodari in viitor biserica. Daca el nu a putut face buni crestini pe casnicii lui, cum va face pe acei straini; (Cart. 36). Potrivit cu exemplul Sfintilor Apostoli (I Cor. 7,7-8), inca de la inceput au fost majoritatea episcopilor celibatari, calauzindu-se dupa cele spuse ale Sfantului Apostol Pavel (I Cor. 7,32-33) si putini au fost casatoriti, dupa cum se constata si din vietile Sfintilor Atanasie, Nicolae, Pafnutie, etc. Dupa organizarea monahismului, datorita evlaviei si devotamentului intru misiunea evanghelica, s-au ales arhierei mai mult monahi (Sozomen, Ist. Bis. 1,19,29; III, 10; V,7,8; VII, 4; Evagrie Ist. Bis. 1,15-20). In aceasta stare arhiereul trebuie sa se pazeasca nu numai de orice pacat de curvie, care-i aduce caterisirea definitiva ci si de aparenta pacatului ca sa nu faca sminteala (Sf. Vasile 89; Sinodul VI ec.vc. 12), opreste definitiv a se hirotoni arhiereu fiind casatorit, iar Sinodul din Sf. Sofia 2, opreste pe calugarul schimnic a fi episcop (Simt. At. II, 709-710).

883. - Candidatul de arhiereu, fiind ales de popor si de sinod (I ec. 4, 6; IV ec. 25; Laod. 6; Cart. 13, 50; Ant. 19, 23; VII ec. 3) si acceptat de mitropolit, se hirotoneste de trei episcopi (Ap. l, Cart. 49). Dupa vecernie se face ipopsifos, adica chemat si aprobat sa fie arhiereu. -A doua zi, inainte de liturghie, se face solemnitatea examinarii canonice studiata in prealabil, cu care ocazie, el semneaza si depune legiuitul juramant, pe dogmele din simbolul de credinta, accentuind invataturile despre Sfanta Treime, Iisus ca Dumnezeu-Om, Sf. Fecioara, biserica si icoane. Da anatema ereziile si pe eretici. “Pe langa acestea, inca mai marturisesc, zice el, ca voi pastra si urma cu sfintenie, pana la cea din urma suflare a mea, toate canoanele celor sapte sfinte sinoade ecumenice si ale celor locale, invataturile de Dumnezeu purtatorilor parinti, traditiile sfintei biserici ortodoxe de rasarit…”.

Dupa “Sfinte Dumnezeule…” este hirotonisit arhiereu si de acum el isi ia grea raspundere: “Caci cel ce stapaneste, trebuie a fi mai stralucit decat soarele si a avea o viata neprihanita, incat toti trebuie sa ia exemplu de la el, de la viata lui… trebuie a fi vesnic veghetor a trai cu duhul, a fi plin de ravna, sa arda dupa adevar, incat ziua si noaptea, mai mult ca un general, trebuie a supraveghea tabara, a munci si a sluji, grijindu-se pentru toti si pentru toate”. -Sf. I. Hrisostom, I Timotei, Om. 10.

884. …”Sa se hirotoniseasca acela care este neprihanit in toate privintele si care a fost ales de intreg poporul (eparhiei). Acesta fiind propus si acceptat, poporul sa se adune la un loc cu preotii si episcopii fiind de fata intr-o zi de duminica. Cel mai cu vaza dintre ceilalti episcopi sa intrebe preotimea si poporul daca acela este pe care-l doresc sa le fie capetenie. Daca raspund ca “da”, sa se intrebe iarasi daca toti marturisesc daca este vrednic de aceasta mare si stralucita slujba, daca el isi indeplineste cu sarguinta datoriile evlaviei catre Dumnezeu, daca respecta drepturile oamenilor, daca cele ale casei tale sunt bine oranduite”. (i Timotei 3, 4-5) si daca este cu o viata neprihanita. Si daca toti vor marturisi potrivit cu adevarul, iar nu dupa vreo intelegere vicleana de mai inainte ca este asa, ca in fata lui Dumnezeu judecatorul, a Sfantului Duh si a tuturor sfintelor si duhurilor ingeresti, sa fie intrebati a treia oara daca alesul este cu adevarat vrednic de aceasta slujba, “ca prin gura a doi sau a trei martori sa fie statornicit tot adevarul (Matei 16, 18). Si daca toti vor raspunde a treia oara ca este vrednic, sa ceara de la toti un semn (scris sau obiect de vot) al acestei aprobari si ei dandu-l cu bucurie sa fie ascultati…” -Const. Apost. VIII, 4 (Clement Rom. I Cor. 44).

885. -”Coroana a toate este arhieria, care se compune mai ales dintre virgini, apoi dintre calugari; si daca n-ar exista calugari potriviti, apoi dintre cei ce se abtin de la sotiile lor, sau dintre cei ce au ramas vaduvi dupa prima casatorie”. -Sf. Epifanie, Despre credinta ortodoxa 21.

886. -”Daca in viitor cineva va vrea sa fie pus episcop, urmand sfintelor canoane, dispunem: …3. Nu este pemis ca episcopul sa fie casatorit: trebuie ca el, sau sa fi fost de la inceput celibatar sau daca a avut sotie, pe aceasta sa o fi luat-o din virgine, dar sa nu fi fost vaduva, nici despartita de barbat, nici concubina. 4. Nu este ingaduit sa aiba copii, nici legiuiti, nici nelegiuiti, sau nepoti cu el in casa, iar cel ce se va gasi in aceasta se despoaie de preotie, de asemenea sa se scoata din episcopat si cel ce l-a instituit, deoarece prin aceasta violeaza legea aceasta… 7. Trebuie ca el mai inainte sa fi petrecut cel putin sase luni in viata calugareasca sau in cler, in nici-un caz sa nu se permita sa aiba sotie, copii sau nepoti. Aceasta o cerem in tot cazul de la de Dumnezeu iubitorii episcopi, precum s-a hotarat deja mai inainte prin doua legi ale noastre, prin care nu am trecut si ne-am dezinteresat de cei ce mai inainte au trait cu sotiile lor, insa am interzis ca dupa emiterea legii sa mai fie hirotonit cel ce are sotie; si acum repetam aceasta lege, - iar in cazul cand cineva ar proceda dimpotriva, sa se despoaie de preotie si de asemenea sa se scoata din cler si cel ce a hirotonit intru episcop pe unul ca acesta. Asadar, episcopii sa se hirotoniseasca numai dintre calugari, sau dintre clericii ce au dat dovada de o astfel de viata”. -Justinian, Novela 6, Ap. l.

887. -”De ce preotii legii nu erau impiedicati sa aiba sotii, iar preotii lui Hristos sunt impiedicati dupa cum e obiceiul? R. Fiindca se crede ca preotia Evangheliei e randuiala lui Melchisedec si nu dupa a lui Aron. Iar despre Melchisedec nu s-a scris sa fi avut sotie. Deci, in chip necesar, nici episcopii ce se preotesc dupa randuiala lui Melchisedec nu-si au femei”. -Filoc. II, p. 228,40.

888. -”Episcopul sa se hirotoniseasca de trei sau de doi episcopi. Iar daca a fost cineva hirotonit de un singur episcop sa fie depus si el si cel ce l-a hirotonit. Daca sileste nevoia insa ca sa fie hirotonit de un singur episcop, pentru ca nu pot fi de fata mai multi, din pricina persecutiei, sau alte asemeni pricini, sa aduca act de imputernicire de la mai multi episcopi”. Const. Apost. VIII, 27.

889.- “Episcopul sa se hirotoniseasca de doi sau trei episcop! -Apost. l.

890. -”Episcopul, preotul sau diaconul sa nu-si lepede sotia sub motiv de evlavie (sub scopul de a parveni episcop). Daca o va lasa sa se afuriseasca (de la slujba) si daca persista sa se cateriseasca”. -Apost. 5.

891. -”Daca vreun episcop ar ajunge pe scaunul episcopal cu ajutorul conducatorilor lumesti (simonie, etc.) sa se cateriseasca si sa se afuriseasca (pedeapsa dubla) atat el cat si toti partasii lui la aceasta”‘. -Apost. 30. .

892. -”Episcopul sa nu indrazneasca a face hirotonii in afara de satele si cetatile dintre hotarele eparhiei sale. Daca se va dovedi ca a facut aceasta impotriva invoirii episcopilor care detin acele cetati si sate, sa se cateriseasca si el si cei hirotoniti de el”. -Apost. 35.

893. -”Daca un episcop hirotonit nu ar primi slujba de pastorie a poporului care i s-a incredintat, acela trebuie sa se afuriseasca (suspende) pana ce va primi; asemenea si prezbiterul si diaconul. Iar daca s-ar duce acolo si n-ar fi primit, nu din pricina sa, ci din cauza rautatii popondui, el sa ramana episcop, iar clerul cetatii sa se afuriseasca fiindca n-a invatat pe un astfel de popor indaratnic”. -Apost. 36.

894. -”Daca cineva va fi vatamat la ochi sau ranit la picior dar este vrednic de episcopie, sa se faca; ca nu-l spurca infirmitatea trupului, ci necuratia sufletului”. -Apost. 77.

895. -”Daca cineva este surd sau orb sa nu se faca episcop, nu fiindca ar fi nevrednic, ci ca sa nu se impiedice lucrarea celor bisericesti”. -Apost. 78.

896. -Daca are cineva demoni (epilepsie) sa nu se faca cleric, nici sa se roage impreuna cu cei credinciosi; daca se curata sa se primeasca in biserica, iar de va fi vrednic sa se faca cleric”. -Apost. 79.

897. -”Cel ce a venit din viata paganeasca sau pacatoasa si s-a botezat, nu este cu dreptate sa se faca indata episcop (ca neofit) fiindca cel neincercat inca nu este drept sa fie altora invatator, afara de cazul cand se face aceasta prin harul chemarii dumnezeiesti” (adica prin minune). -Apost. 80.

898. -”Se cuvine ca episcopul sa se aseze de catre toti episcopii din eparhia mitropoliei. Daca aceasta ar fi greu din cauza imprejurarilor sau a distantelor prea mari, sa se adune cel putin trei, acestia vor alege impreuna cu poporul, iar episcopii absenti isi vor da consimtamantul prin scrisori, apoi sa se faca hirotonia. Intarirea definitiva a celor facute, in fiecare provincie, revine mitropolitului”. -I ec. 4.

899. -”Sa se respecte vechea impartire bisericeasca ca, episcopul Alexandriei sa aiba stapanire peste toate provinciile Egiptului, Libiei si Pentapole (unde deja erau mitropoliti) asa cum se obisnuieste (sa stapaneasca peste provinciile apusene) episcopul Romei. De asemenea sa se respecte intaietatea bisericilor (apostolice) si in Antiohia si in celelalte eparhii. “In deobste sa fie cunoscut, ca daca cineva s-ar face episcop fara aprobarea mitropolitului, despre unul ca acesta marele sinod hotaraste ca nu trebuie sa mai fie episcop. Insa, daca alegerea se va face prin votul obstesc in conformitate cu canoanele, iar doi sau trei ar fi impotriva din motive de galceava, sa aiba putere votul majoritatii”. -I ec. 6.

900. -”Deoarece unii mitropoliti, dupa cum am aflat, se poarta cu nepasare fata de turma incredintata lor si amana prea mult hirotonia episcopilor, Sfantul Sinod a hotarat ca hirotoniile episcopilor sa se faca in curs de trei luni, afara de cazul cand vreo nevoie constrangatoare ar face ca timpul intarzierii sa se prelungeasca. Daca mitropolitul ar face asa, sa se supuna pedepselor bisericesti. Insa averea bisericii vaduvite sa se pastreze intacte de iconomul acelei biserici” (eparhii). -IV. ec. 25.

901. -”Si aceasta a venit la cunostinta noastra ca atat in Africa cat si in Libia si in alte locuri, unii dintre episcopii de acolo, chiar dupa ce au fost hirotonisiti, nu inceteaza de a trai cu sotiile lor (acum fiind calugarite c. 48) prin aceasta facand poporului poticnire si sminteala. Deoarece noi ne dam toti silinta ca totul sa se faca spre folosul turmei de sub pastorirea noastra, am hotarat ca in viitor sa nu se mai intample una ca aceasta. Iar aceasta nu o spunem spre desfiintarea sau rasturnarea celor legiferate apostoliceste ci pentru ca purtam grija de mantuire si propasirea spre mai bine a poporului si pentru ca demnitatii ieraticesti sa nu i se faca vreo injosire. Caci zice apostolul: Toate sa le faceti spre slava lui Dumnezeu, fiind fara sminteala iudeilor si elinilor si Bisericii, precum si eu ma straduiesc sa plac, cautand nu folosul meu ci al celor multi, ca sa se mantuiasca; urmati-ma pe mine, precum si eu pe Hristos (I Cor. io, 31-32). Iar de se va mai vadi ca cineva face aceasta, sa se cateriseasca”, -VI ec. 12.

902. -”De vreme ce numai invatand ne unim cu Dumnezeu: intru dreptatile Tale voi cugeta si nu voi uita cuvintele Tale (Ps. 118, 6). Cunoasterea este un mijloc de marturisire si toti crestinii trebuie sa stie aceasta, dar mai ales cei ce sunt imbracati cu demnitatea ieraticeasca. Pentru aceasta, hotaram ca tot cel ce urmeaza sa fie hirotonisit episcop, sa stie desavarsit psaltirea (stiintele teologice) pentru ca sa poata indemna si clerul a invata cele spuse in ea. Deci, mitropolitul, este dator sa examineze cu toata grija pe viitorul episcop, de are osardie de a citi cu patrundere si nu superficial sfintele canoane, Evanghelia, Apostolul si toata Sfanta Scriptura pentru ca el sa traiasca conform cu legea Domnului si sa invete catehizind pe pastoritii lui. Puterea ierarhiei noastre consta in cuvintele revelatiei lui Dumnezeu, adica in adevarata cunoastere a dumnezeiestilor Scripturi, precum a zis marele Dionisie Areopagitul (Ierarhia bisericeasca V, 1-3). Iar daca S-ar dovedi nepriceput si n-ar fi in stare sa lucreze si sa catehizeze pe altii, sa nu se hirotoniseasca. Caci Dumnezeu a proorocit pentru aceasta: Tu ai lepadat cunostinta, si eu te voi lepada pe tine ca sa nu-mi fie mie preot” (Osea 4,6).vn ec. 2.

903. -”Orice alegere de episcop, prezbiter sau diacon facuta de dregatorii lumesti sa ramana fara tarie, potrivit canonului care zice: (citeaza exact Apost. 30). Candidatul la episcopie trebuie sa fie ales de episcop precum s-a hotarlt de Sfintii Parinti de la Niceea in canonul care zice: (incheie cu intreg I ec. 4)”. -VII er.3;

904. -”Horepiscopii nu pot sa hirotoniseasca prezbiter sau diacon in sate, si cu atat mai putin prezbiteri in orasul de resedinta, decat numai cu incuviintarea episcopului” (eparhiot sau in scris).-Ancira 13.

905. -”Daca un episcop dupa hirotonie, nu a luat in primire eparhia pentru care a fost numit si ar voi sa mearga in alta eparhie, rasturnand pe acel de acolo si provocand razvratire, acela sa se afuriseasca. Iar, daca ar vrea sa ramana in locul pe care l-a avut mai inainte de prezbiter, sa nu fie despuiat de demnitatea de episcop si daca se va ridica cu tulburare impotriva episcopului eparhiot, sa i se ia si demnitatea (locul) de prezbiter si sa fie lepadat din biserica”. -Ancira 18.

906. -”Sfantul Sinod a hotarat ca prezbiterii (protoiereii) de la sate sau horespiscopii care desi vor avea hirotonie de episcopi, sa-si cunoasca masura drepturilor administrative si sa carmuiasca bisericile supuse lor, si sa se multumeasca cu chivernisirea acestora, sa oranduiasca citeti, ipodiaconi si exorcisti (catehizatori) dar sa nu indrazneasca a hirotoni prezbiteri si diaconi fara aprobarea episcopului eparhiot, caruia este supus atat el cat si teritoriul (protopopiatului) lui. Daca cineva calca cele hotarate sa se cateriseasca si sa i se ia si cinstea. Horepiscopul sa se faca (puna in pastoratie) de episcopul cetatii caruia este supus” (ca vicar). -Ant. 10..

907. -”Episcopul sa nu se hirotoniseasca fara aprobarea sinodului si fara prezenta mitropolitului din capitala provinciei, care trebuie sa fie neaparat de fata si alaturi de el, trebuie sa fie si episcopii eparhiei, care trebuiesc chemati prin scrisoare de catre mitropolit. Daca se vor prezenta cu totii bine, iar daca va fi greu aceasta, totusi trebuie sa participe cat mai multi, sau sa consimta prin scrisori si astfel, ori prin prezenta, ori prin consimtamantul lor sa se faca instituirea ; iar daca se va proceda altfel de cum s-a hotarat acum, hirotonia sa n-aiba tarie. Si daca se va face instituirea in conformitate cu canoanele, iar unii s-ar impotrivi din pofta lor de cearta, sa aiba tarie votul majoritatii”. -Ant. 19.

908. -”Episcopul sa nu mearga in cetate sau in tinutul care nu-i apartine pentru hirotonia cuiva si nici sa nu hirotoniseasca prezbiteri sau diaconi in eparhia supusa altui episcop, decat numai cu voia episcopului eparhiot al locului. Iar daca cineva ar calca aceasta hotarare, hirotonia sa fie anulata iar el sa fie pedepsit de sinod”. -Ant. 22.

909. -”Sa nu fie iertat ca episcopul sa lase pe altul mostenitor in locul sau, chiar de s-ar apropia de sfirsitul vietii sale; iar daca ar face asa ceva, hirotonia sa fie fara tarie. Trebuie sa se respecte legea bisericeasca care orinduieste ca nu trebuie sa se aleaga episcop in alt chip, decat numai cu aprobarea sinodului si cu hotararea episcopilor care, dupa moartea titularului, au putere de a alege numai pe cei vrednici”. -Ant. 23.

910. -”Sa se aseze episcopi la conducerea bisericii prin hotararea sinodului mitropolitilor si episcopilor din vecinatate, fiind examinati vreme indelungata, atat cu privire la adevarurile de credinta cat si la viata morala”. -Laod. 12.

911. -”Episcopul Osiu zise: Daca intr-o provincie cu eparhii mai multe, s-ar intampla sa ramaie numai cu un arhiepiscop si acesta din pricina neglijentei, nu s-ar osteni ca sa grabeasca alegerea noilor episcopi, iar multimea ar cere aceasta, mai intai arhiepiscopul ramas, trebuie sa fie chemat prin scrisori de exarhul mitropolit, ca sa aleaga episcopi dupa cum cere poporul. Daca arhiepiscopul n-ar veni, si nici n-ar raspunde desi a fost invitat in scris, mitropolitul trebuie sa implineasca vointa poporului. Insa la asezarea episcopului trebuie sa se cheme si episcopii din eparhia (mitropolia) invecinata. In general, sa nu fie ingaduit a se aseza episcop intr-un sat sau cetate mica, unde este indeajuns un singur preot, ca sa nu se micsoreze prestigiul si autoritatea episcopala. Dupa cum am spus mai inainte, episcopii eparhiali trebuie sa se aseze in acele cetati in care au mai fost odinioara episcopi. Daca intr-o cetate se constata ca populatia ei s-a inmultit si se cade a avea episcopie, sa i se aprobe. Toti sunt de acord cu aceasta? Raspuns-au toti: De acord”. -Sard. 6. 912. -”Episcopul Aureliu zice: Sfintiile voastre ce ziceti de hirotonia episcopului? Toti episcopii au raspuns : Trebuie sa tinem hotararile date, ca nu candva mitropolitii vreunei eparhii din neglijenta sa fie nesocotiti. Deci sa se adune multi episcopi si sa hirotoniseasca pe episcop. Iar daca n-ar fi cu putinta, trei episcopi, din orice parte, vor hirotonisi pe noul episcop, la porunca mitropolitului. Daca vreunul s-ar impotrivi, mai apoi, celor marturisite si iscalite el (cand i s-a dat consimtamantul I ec. 4), acela se va lipsi pe sine de cinste (caterisirea) -Cart. 13.

913. -”Aureliu zise: Sa se pastreze randuiala cea veche, ca trei episcopi sa fie indeajuns intru hirotonia episcopului. De exemplu: in Tripolis-Arzus… sunt numai cinci episcopi, dintre care doi e posibil ca sa nu poata veni. in aceasta biserica aproape in fiecare duminica se face hirotonie. Oare pot eu sa convoc 12 sau 10 sau ceva mai putini episcopi? Pe doi din apropiere imi vine usor sa-i adun. Din aceasta cauza dragostea voastra intelege ca si mine ca hirotonisirea cu doisprezece episcopi nu se poate executa”. -Cart. 49.

914. -”Trebuie sa se hotarasca aceasta, cand ne adunam pentru alegerea unui episcop si s-ar ridica oarecare acuzatii asupra candidatului. Dupa ce noi am facut tot ce trebuie, ar fi prea indraznet a se cerceta numai de trei episcopi, ci este necesar ca la acestia sa se mai adauge inca unul sau doi. Apoi in fata popondui eparhiei pentru care se va hirotonisi, mai intai se va cerceta persoanele acuzatilor (II, 6; Cart. 128,129,130), precum si acuzatiile insesi, apoi sa se infatiseze toate la judecata. Si daca in fata popondui se va dovedi curat, atunci sa se hirotoniseasca”. -Cart. 50.

915. -”Candidatul pentru arhiereu poate fi luat de oriunde s-ar afla…”. Drept aceea, orice episcop ar avea numai un prezbiter si acela este destoinic pentru episcopie, este dator sa-l dea spre hirotonie… Si episcopul care avea mai multi clerici, este constrans sa dea unul, altui episcop”. -Cart. 55.

916. -”Oricarei eparhii trebuie sa i se dea episcop numai cu invoirea mitropolitului de care depinde… Fiecare episcop trebuie sa pastoreasca numai eparhia pentru care a fost hirotonisit. Orice eparhie nu se poate desparti in doua decat cu invoirea mitropolitului, iar noul episcop se va margini numai la pastorirea portiunii eparhiei sale …”. -Cart. 56.

917. -”Nici un episcop nu poate sa-si schimbe resedinta sa, si sa se mute la o alta biserica din cuprinsul eparhiei, sau sa grijeasca mai mult de interesele sale personale decat ale pastoratiei si sa fie nepasator fata de misiunea scaunului sau”. -Cart. 71.

918. -”Daca vreun episcop ar fi neglijent in misiunea sa fata de eretici, sau in privinta scriptelor, sau in privinta scaunelor, -sa fie sfatuit de catre episcopii vecini mai ravnitori si sa i se arate neglijenta lui, ca sa-l convinga de greseala; iar daca din ziua in care a fost sfatuit pana la sase luni, petrecand in aceeasi eparhie, nu s-ar griji de ereticii donatisti, care se intorc la unitatea soborniceasca, cu unul ca acela sa nu intre in comuniune, pana ce nu va indeplini acest lucru. Episcopul sa nu fie invinuit daca dregatorul local nu-i da ajutor”. -Cartag. 123.

919. -”Practic, problema recrutarii si selectionarii pentru hirotonie, in toate timpurile, a fost pentru duhovnici si episcopi o chestiune de ingrijorare pentru cei scrupulosi, un act de indrazneala pentru cei curajosi, sau prilej de neglijenta si nesocotire condamnabila, pentru cei instrainati si afundati prea mult in cugetele cele omenesti. Extremele nu sunt bune mai ales de nuanta nepasarii, ca sa nu spun mai mult. Exceptiile care se acorda unui candidat in lumina canoanelor trebuiesc indelung studiate si motivate sincer cu toata grija, in primul rand, fata de propria constiinta in fata legii Domnului, si in al doilea rand fata de starea sufleteasca a candidatidui, asa cum se prezinta prin fapte, precum si din imprejurarile vietii lui de unde se va putea cunoaste cugetele diriguitoare pentru viitorul misiunii lui preotesti spre a se putea trage concluzii cat mai corecte pentru situatia si misiunea lui de viitor. Si tocmai aceasta este foarte greu de intrevazut, mai ales la oamenii sentimentali, expusi extremelor, de la care te poti astepta la atitudini foarte ciudate. De aceea examinarea fugitiva in scaunul duhovniciei si necunoasterea anterioara a candidatului, poate sa-l faca pe duhovnic sa pacatuiasca de moarte. Duhul canoanelor s-a nascut din inspiratia Scripturii care ne arata grija si raspunderea celor ce promoveaza in cler asa cum se constata din: Exod. 29; Lev. 8, 9, 10; I Regi 2, 3, 4; Iezechil 33, 34; Ieremia 6, 13-14; I Tim. 4, 14-16, care trebuiesc imediat citite”.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare: