Hotararea de a merge la manastire

- Sunt unii care nu pot lua hotărârea singuri. Așteaptă să le zici tu: "Hai, du-te!"

- Păi, nici nu trebuie. Acesta este un uriaș drum pe cont propriu. Când zice: "Mă duc!" și "Nu mă duc!", înseamnă că nu este bun de mânăstire. Când i-a venit focul, i-a luat inima foc, frige, și fuge încotro îl cheamă.

Un frate a vrut să se ducă la mânăstire. Avea și viață îmbunătățită, avea și avere. A vândut-o, și-a făcut bocceluța și a plecat. Când a ajuns la marginea satului și-a adus aminte că mai are de pus la punct o chestiune. Și s-a întors - a mai stat o bucată de timp.

Vă spun, când te-ai hotărât să te duci la mânăstire, nu te mai uita înapoi! Dracul este în stare să angajeze toată lumea de pe pământ să te întoarcă! Și dacă te-ai dus, face orice ca să te scoată din mânăstire. Așa de mare este monahismul!

Iar și-a făcut bagajul, iar a ajuns la marginea satului și iar a uitat ceva nefăcut acasă. Și s-a întors din nou și, la marginea satului, s-a dezbrăcat în pielea goală, a aruncat totul de pe el, și fugi și fugi înainte la mânăstire! - Ați văzut dracii! Dumnezeu i-a descoperit starețului ca să deschidă porțile mânăstirii pentru atletul lui Hristos. Starețul aștepta și el să vadă, și când a văzut... Vedeți, se aprinsese inima în el. Deci, nu se poate să vină cineva cu "Mă duc" și "Nu mă duc". Vă spun, la mânâstire se duce numai dintr-o necesitate sufletească, dintr-o nebunie pentru Hristos. Dacă nu e, încep ispitele mânăstirii și nu rezistă fratele respectiv.

Asta trebuie să urmărească cineva. Pentru că sunt un soi de ispite extraordinare, cărora nu le reziști ușor, ci doar dacă ai plecat cu focul în inimă. Și la mânăstire sunt veniți neformați, needucați, și depinde și de motivul inițial din care au plecat. Nu se merge la mânăstire dintr-o înaltă rațiune - știind că e foarte bine -, ci dintr-o necesitate sufletească.

Foarte mult urăște satana mânăstirile. Numai faptul că stai aici nu-i convine dracului. Aici, fratele sau călugărul se mai adaugă, se îmbunătătește. Ca o găină care stă pe o grămadă de grâu și nu are cum să moară de foame. Mai ciugulește și ea ceva.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 19-20)

Categoria: Articole

Cautare: