Hristos cel Inviat este in mod tainic Cel ce este la Tatal acum si ca om pentru totdeauna, dar si pe pamant...

Hristos Însuşi a apărut înaintea ucenicilor Săi şi i-a întărit, le-a dat binecuvântări şi le-a umplut sufletul de pace. Le-a amintit despre toate câte îi învăţase, despre Învierea Lui, care fusese prevestită în Vechiul Testament, toate câte se spuneau în tradiţiile lor de zi cu zi. În felul acesta, i-a adus din nou lângă El, acum şi mai aproape.

Până la Înălţarea Sa la Ceruri, Hristos S-a arătat în mai multe rânduri atât ucenicilor Săi apropiaţi, cât şi unui cerc mai larg de Apostoli, încât să-i încredinţeze, chiar şi pe cei mai necredincioşi, precum Toma, că a înviat. Mulţi L-au pipăit (I Ioan 1, 1) şi s-au încredinţat că „avea trup şi carne” (Luca 24, 39). Desigur, Hristos cel Înviat este în mod tainic „Cel dinăuntru, Cel dinafară şi Cel de deasupra acestora, Atotputernicul, Cel ce pretutindenea este, Cel ce este la Tatăl acum şi ca om pentru totdeauna, dar şi pe pământ”, în viaţa de zi cu zi, de seara până dimineaţa şi de dimineaţa până noaptea (Matei 23, 20). Iată Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului! Amin.[...]

Îl vedem pe Hristos apărând după învierea Sa în diferite locuri, în moduri diferite, de mai multe ori. Este stăpânul tuturor stărilor şi de fiecare dată Se poartă pe măsură, pentru ca să-i zidească. După Înviere Hristos a rămas pe pământ patruzeci de zile, până în ziua Înălţării şi S-a îngrijit şi a întărit convingerea nezdruncinată a ucenicilor în Învierea Sa, de care aveau nevoie în mod absolut. Şi a reuşit în chip desăvârşit. Chiar şi în sufletul şi în duhul necredinciosului Toma a făcut impresie prezenţa deplină a lui Hristos Cel Înviat, încât după aceea să strige: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Învierea l-a făcut să-L mărturisească pe Hristos până la marginile lumii şi să moară mucenic. Dacă n-ar fi fost convins, nu s-ar fi jertfit.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumeniţa, 2007, pp. 132-134)

Categoria: Articole

Cautare: