Icoana „Nu te atinge de Mine”

Icoana „Nu te atinge de Mine” – de la Vest, la Est

Icoana „Nu te atinge de Mine” (în limba greacă: Μη μου άπτου), prezintă arătarea de după Înviere a lui Hristos, Mariei Magdalena așa cum este descrisă în Evanghelia după Ioan: „Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20, 17).

Originile și istoria icoanei

Icoane de acest tip apar pentru întâia dată în Creta, în secolele XV și XVI. Insula Creta a fost sub stăpânire veneţiană începând din secolul al XIII-lea și, deci, era firesc ca locuitorii creștin-ortodocși ai insulei să fie expuşi influențelor romano-catolice ale conducătorilor. Compoziția icoanelor din Creta poate fi găsită în arta religioasă italiană de mai înainte, cum ar fi Duccio (†1318) și Giotto (†1337).

Compoziția acestei scene este dezvoltată de către Jacapo Bassano. De obicei, toate aceste picturi sunt numite Noli mi-tangere, exprimare folosită în traducerile latine ale Bibliei pentru Μη μου άπτου de la Ioan 20, 17. Versiunea lui Giotto este semnificativă, deoarece oferă un model timpuriu pentru Maria Magdalena, cu capul descoperit, după cum apare în primele icoane cretane din secolul XV.

Putem spune cu certitudine că reprezentarea sfintelor cu părul lung, desfăcut nu este comună iconografiei ortodoxe. Motivele sunt numeroase:

Capul acoperit pentru femei a fost şi este considerat un semn de smerenie în multe culturi de-a lungul istoriei până astăzi. Prin urmare, este firesc ca şi Sfânta Maria să aibă capul acoperit;
Legat de punctul de mai sus, Sfânta Maria Magdalena (ca oricare altă evreică descrisă în Noul Testament), ar fi avut capul acoperit. Reprezentările iconografice ale Sfintei Maria Magdalena sau ale celorlalte femei mironosiţe sunt corecte din punct de vedere istoric.
Despre portul femeilor în biserică, Apostolul Pavel a scris: „orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă.” ( I Corinteni 11, 2-16 ). De vreme ce icoanele sfintelor le arată așa cum sunt în rai (adăugându-se aura), atunci, din punct de vedere spiritual, dar și istoric, este firesc să reprezentăm sfintele, precum Maria Magdalena, cu capul acoperit.

În Apus a existat o tendință de amestecare a aspectelor spirituale și carnale în arta religioasă, începând cu Giotto. În perioada Renaşterii vedem sfinţi cu aureolele pictate într-un mod lumesc și realist, iar reprezentarea Mariei Magdalena cu o glugă dată pe spate, cu părul lung desfăcut, ajungând spre Mântuitorul este un exemplu în acest sens. Oricare ar fi motivaţia acestei inovaţii, reprezentarea cu părul lung desfăcut al Mariei Magdalena din icoana cretană „Nu te atinge de Mine” este copiată direct din arta occidentală a timpului, adusă din Italia în Creta prin influența venețiană. Putem compara picturile lui Giotti sau Bassano cu o icoană de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, din secolul al VII-lea, ce-L reprezintă pe Iisus Hristos arătându-se Mariei Magdalena.

Venețienii i-au influențat pe iconografii greci din Creta, dar aceştia din urmă au interpretat această influență prin prisma propriilor lor tradiții pentru a crea icoana unică „Nu te atinge de Mine”. La sfârșitul secolului al XVII-lea, Heraklion, capitala Cretei, a fost reşedinţa a peste 200 de artişti dintr-o populație totală de doar 20.000 de oameni. Raportul mare de pictori greci a asigurat o explozie a iconografiei ortodoxe în această perioadă: tabloul Noli me tangere a devenit icoana Μη μου άπτου.

Artiştii cretani au călătorit masiv, atât în est, cât și în vest, și așa s-a răspândit icoana „Nu te atinge de Mine” în alte comunități ortodoxe. Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos, reconstruită în 1547 după ce un incendiu a distrus clădirile originale, are principalele fresce ale katholicon-ului pictate de un cretan pe nume Tzortis. Iată una dintre frescele găsite acolo!

Imaginea de inspiraţie occidentală persistă în icoanele ortodoxe cretane, într-atât încât avem icoane precum aceasta:

Maria Magdalena este reprezentată cu capul descoperit în centru, în timp ce, în jurul ei sunt scene mai mici, în care Maria este cu capul acoperit în mod tradițional ortodox! În mod clar, iconograful a împrumutat imagini mai vechi ale Mariei Magdalena de la icoane ortodoxe pentru scenele mai mici, și a utilizat picturile cu influențe italiene ale Mariei Magdalena pentru scena centrală. În partea stângă a pictogramei este o scenă care se aseamănă foarte mult cu icoana de secol VII din Muntele Sinai.

Icoana apare şi în Rusia, unde tipul acesta de reprezentare iconografică se numește „Arătarea Mântuitorului Mariei Magdalena" (Явление Спасителя Марии Магдалине), deși este rar întâlnită.

Versiunile moderne ale icoanei, de obicei greceşti, au încercat o „re-acoperire” a capului Mariei Magdalena, după cum poate fi observat în această icoană de la Mănăstirea Buna-Vestire a Maicii Domnului din Ormylia, Metocul Mănăstirii Simono-Petra (c. 1985):

Este potrivit ca Maria Magdalena, cinstită cu titlul de „întocmai cu apostolii”, să fie reprezentată cu capul acoperit, precum celelalte Sfinte ortodoxe. Cu toate acestea, puterea credinței ortodoxe nu stă în rezistenţa împotriva influenţelor din „afară”, ci în capacitatea sa de a evalua toate lucrurile ne-canonice, ținând ceea ce este bine și respingând ceea ce nu este. Icoana Mariei Magdalena și Hristos „Nu te atinge de Mine” a venit de la vest, din Roma de după schismă, dar a produs o mulțime de lucruri. Nu toate dintre ele au fost îmbrățișate cu nerăbdare și păstrate. Tradiția acestei reprezentări a fost unul din lucrurile care s-au păstrat. Este o imagine care a venit în Ortodoxie și apoi a fost filtrată prin Tradiţie, dezvoltându-se într-o icoană ortodoxă unică, diferită de prototipul apusean al acesteia.

Categoria: Liturgica

Cautare: