Icoanele sunt dovada dragostei noastre

Poate cineva dintre cei necredincioşi, iubitor de ceartă fiind, ne-ar contrazice, zicând că şi noi în biserici, închinându-ne la icoane, putem fi socotiţi că venim la idoli neînsufleţiţi. Să nu fie să facem noi una ca aceasta! Căci acestea este credinţa creştinilor: Dumnezeul nostru nemincinos lucrează puterile, căci noi nu venim la nişte chipuri pictate, ci, având în minte prototipul zugrăvit, văzând nevăzutul prin zugrăvirea văzută, Îl slăvim ca fiind prezent. Dar nu credem ca unui Dumnezeu Care nu este, ci ca Unuia Care este cu adevărat. Dar nici în sfinţi, ca şi cum nu ar fi, ci ca unii care sunt şi trăiesc la Dumnezeu, fiindcă duhurile lor sunt sfinte şi cu puterea lui Dumnezeu ajută celor vrednici care au nevoie.

Căci este scris: „Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut", mărturisire şi frumuseţe înaintea Lui, sfinţenie si mare cuviinţă întru sfinţenia Lui. „Iar dumnezeii neamurilor sunt demoni şi lucrul mâinilor oamenilor". De aceea, şi cei ce cred în ei unul pe altul spre nimicire s-au adus. Căci au vărsat sângiuri în ucideri, prin furt şi vicleşug, corupţie şi necredinţă, tulburare şi jurământ strâmb, zarvă neorânduită, uitarea harurilor, spurcarea sufletelor, schimbarea rânduielii fireşti, neorânduiala căsătoriilor, adulterul şi desfrâul. Căci religia idolilor fără nume este în bogăţie, pricina oricărei răutăţi a veacului, începutul şi capătul ei. Căci fie bucurându-se înnebunesc, fie profeţesc mincinos, fie trăiesc cu nedreptate, fie îndată se jură.

Căci cei ce cred idolilor neînsufleţiţi pun jurăminte rele, să fie nedreptăţiţi nu suferă. Căci din ambele părţi le vin acestora pedepsele. Căci nu puterea celor ajutaţi, ci pedeapsa celor ce păcătuiesc urmează călcării de lege a necredincioşilor şi nedrepţilor. Că rău au crezut despre Dumnezeu, ataşându-se de demoni şi, jurând cu nedreptate, au dispreţuit cuvioşia.

Hristos, Dumnezeul nostru, cel blând şi adevărat, îndelung răbdător, a chivernisit toate câte a făcut cu milă, căci ale Lui sunt toate şi Lui I se cuvine slava, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 101)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: