ICOANELE

ICOANELE

924. -Sfintele icoane sunt chipuri ale lui Dumnezeu, atat cat noi oamenii am putut sa stim si sa pricepem (Is. 6,1-5; Daniel 7,9; Ioan 14, g.l0), ale ingerilor (Ex. 26, 1; 26, 31; in Regi 6, 23), ale lui Iisus, ale Maicii Domnului si ale Sfintilor Apostoli si ale tuturor sfintilor, ca cei ce au trait pe pamant si sunt prietenii lui Dumnezeu (Fac. 15,6; Efes. 2,19; Ev. 12,22; Apoc. 5,8-14). -Se opreste inchinarea la chipuri ale fapturilor din apa, de pe pamant si al celor ce zboara in aer, pe care paganii le socoteau dumnezei, (Ex. 20, 2-5; Deut. 5, 6-9; Rom. l, 23), dar nu si chipurile care se fac in cinstea lui Dumnezeu-Tatal, Cel ce s-a facut cunoscut lumii de Fiul Sau (Ioan 12, 45; 19, 9), pe care l-au vazut proorocii si sfintii (Fac. 18, 1-2; 32-30; Ex. 33, 11; Ist. 6, 1-5; Daniel 7-9; III Regi 22,19; Amos 9,1). Pe Sf. Duh (Fac. 1,2; Matei 13,16; Luca 3, 21-22; F. Ap. 2,1-3), si dupa descrierea lor se picteaza ca semne ale evlaviei sfinte si bine placute Sfintei Treimi (Matei 28, 20-22). Maica Domnului se cinsteste prin supraveneratie (iperdulia) ca ceea ce este cea mai sfanta dintre femei (Luca 43,49) iar pe toti ceilalti sfinti se cinstesc ca prietenii lui Dumnezeu si membri desavarsiti ai bisericii triumfatoare (Apoc. 22, 11-14).

925. -Sfintii Parinti au avut grija sa inlature orice icoana care ar reprezenta vreun chip necuviincios, sau simbol nepriceput usor, ca sa nu se dea prilej celor nestiutori sau necredinciosi sa defaime cele sfinte, zicand ca sunt himere mitologice, etc. “Pe unele icoane sfinte se picteaza mielul cel aratat de Sfantul Ioan Botezatorul, despre care el a vorbit ca despre mielul darului simbolic aratat noua prin legea veche,. (Ex. 12,3; Is. 53,7; F. Ap. 8,32) in locul adevaratului miel Hristos, Dumnezeul nostru (Ioan 1,29-36). Deci noi primim cu respect figurile proorocilor vechi ca pe niste simboluri si prototipuri ale adevarului mai inainte predanisite bisericii, iar noi cinstim cu mai mult harul si adevarul adica pe Iisus cel intrupat real, care a fost implinirea simbolurilor legilor vechi. Deci numai ceea ce a fost real trebuie sa se reprezinte prin picturi in fata oamenilor”.

“Hotaram ca de acum inainte, sa se picteze pe icoane numai chipul cel real dupa infatisarea omeneasca a lui Hristos, Dumnezeul nostru, cel ce a ridicat pacatele lumii, oprindu-se de a se mai zugravi in chipul mielului. Prin aceasta noi vom pricepe mai bine smerenia lui Dumnezeu Cuvantul (Ioan 1, 14) si ne vom aduce aminte de petrecerea lui in trup, de patimile si moartea Sa mantuitoare si desavarsirea mantuirii lumii prin aceasta intrupare si moarte”. -VI ec. 82. 

926. -”Hotaram impreuna cu toata sfintenia si staruinta, ca dupa cum se cinsteste chipul cinstitei si de viata facatoarei cruci, tot asa sa se cinsteasca si sfintele icoane cele zugravite cu vopsele sau facute din mozaic sau din alta materie alcatuita cu iscusinta si asezate in sfintele lui Dumnezeu biserici, pe sfintele vase, pe vesminte, pe scanduri, pe pereti, asezate in case sau la raspantii, atat icoana Domnului nostru Iisus Hristos si a Prea Curatei Nascatoarei de Dumnezeu, cat si a cinstitilor ingeri si ale tuturor sfintilor, caci cu cat vor fi in fata privitorilor, ravnind amintirea si dorinta dupa prototipul lor, le vor saruta si cinsti, insa nu le vor adora pe deplin care, dupa credinta noastra, se cuvine numai firii dumnezeiesti, ci li se va da cinstea numai in felul cum ne inchinam cinstitei Cruci, Sfintei Evanghelii si celorlalte obiecte sfinte, carora li se vor aduce tamaieri, luminari, precum era obiceiul in vechime. Deoarece cuvenita cinste data Crucii trece asupra prototipului ei, adica se inchina persoanei zugravite pe ea. Astfel se va intari invatatura Sfintilor Parinti, adica predania bisericii sobornicesti, care de la o margine a lumii pana la cealalta, a primit Evanghelia”. -Hardului, Acta Concil. IV, p. 417, Sinodul VII, paraxa 7.

927. -”Insusi Dumnezeu, Cel ce dintai a nascut pe Fiul Sau, Unul Nascut si Cuvantul Lui, icoana Lui cea vie, naturala si chip cu totul asemenea vesniciei Lui (Colos. 1,15; II Cor. 4, 4; Ev. 1, 3). Dumnezeu a facut apoi pe om dupa chipul si asemanarea Sa (Fac. 1,26-27). Adam a vazut pe Dumnezeu si a auzit sunetul pasilor Sai, umbland dupa amiaza si s-a ascuns in paradis (Fac. 3,8). Iacov a vazut pe Dumnezeu si s-a luptat cu El (Fac. 32, 25-32). Insa este clar ca Dumnezeu S-a aratat lui ca om. Moise a vazut ceva ca spatele omului (Ex. 33, 23). Isaia L-a vazut ca pe un om sezand pe tron (Is. 6, l). Daniel a vazut asemanare de om si ca un fiu al omului, venind spre Cel batran in zile (Daniel 7, 13). Insa nimeni n-a vazut firea lui Dumnezeu (Ioan 1,18: I Tim. 6,16) ci numai chipul si icoana Celui care avea sa vie, deoarece Fiul si Cuvantul cel nevazut al lui Dumnezeu avea sa se faca om cu adevarat, pentru ca sa Se uneasca cu firea noastra si sa Se arate pe pamant… Avraam a vazut pe Dumnezeu (Gen. 17, l) dar nu firea lui Dumnezeu, caci “pe Dumnezeu nu l-a vazut nimeni niciodata” (Ioan 1: 18), ci icoana lui Dumnezeu si cazand la pamant i S-a inchinat, Iosua a vazut pe inger (513-15), dar nu firea ingerului, ci chipul lui, caci firea ingerului nu se vede cu ochii trupului, si cazand la pamant i s-a inchinat. La fel si Daniel (7,15; 10, 5). Insa ingerul nu este Dumnezeu (Rom. 8, 14; I Ioan 3, l) fii ai imparatiei, mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori ai lui Hristos (Rom. 8, 17; Gal. 4, 7). Asadar, cinstesc pe sfinti si proslavesc pe robii, prietenii si impreuna mostenitorii lui Hristos; pe robi din pricina firii lor, pe prieteni din pricina liberului lor devotament, pe fii mostenitori din pricina harului dumnezeiesc, dupa cum spune Domnul catre Tatal Sau” (Ioan 17, 22). -Sf. Ioan Damaschin, Despre Icoane, III, 26.

928. -”Se cuvine a ne inchina la locurile sfinte, ca muntele Sinai, pestera din Betleem, Golgota, mormantul Domnului, Sf. Evanghelie si bisericii cu toate lucrurile ei. Din cauza lucrarii dumnezeiesti, respect si ma inchin ingerilor, oamenilor si oricarei materii care participa la lucrarea dumnezeiasca si serveste mantuirii mele. Astfel, ne inchinam cinstitului chip al Crucii, icoanei chipului trupesc al Dumnezeului meu si al aceleia, care L-a nascut dupa trup, Fecioara Maria si icoanei tuturor sfintilor Lui. Inchinaciunea este simbolul fricii, al darului, al supunerii si al smereniei. Insa nimanui nu trebuie sa ne inchinam ca lui Dumnezeu, decat numai singurului prin fire Dumnezeu. Tuturor celorlalti insa, le dam “pentru Domnul”(I Petru 2, 13) inchinaciunea cuvenita lui Dumnezeu. Asadar, dupa cum “cel ce nu cinsteste pe Fiul cum spune Domnul, nu cinsteste nici pe Tatal care L-a trimis” (Ioan 5, 23) tot astfel, cel ce nu cinsteste icoana, nu cinsteste, nici pe cel infatisat pe icoana. Insa, poate va spune cineva: icoana lui Hristos, dar nu si a sfintilor. Ce nebunie! Asculta ce spune Domnul ucenicilor: “Cel ce va primeste pe voi, pe Mine ma primeste” (Matei 10, 40). Astfel, cine nu cinsteste pe sfinti, nici pe Domnul insusi nu-L cinsteste”. - Sf. Ioan Damaschin, D. Icoane 111,3443.

929. -”Adunarii care se razvrateste contra cinstitelor icoane, de trei ori anatema! Celor ce scot cuvintele contra idolilor din dumnezeiasca Scriptura spre a le indrepta contra cinstitelor icoane, ale Dumnezeului nostru Iisus Hristos si ale sfintilor Lui, de trei ori anatema. Celor ce zic ca crestinii se apropie de icoane ca de niste zei de trei ori anatema… Daca cineva apara pe vreunul care face parte din ereticii cei ce acuza crestinismul, sau pe unul care a trait in aceasta erezie, de trei ori anatema! Daca cineva nu cinsteste pe Domnul nostru Iisus Hristos infatisat dupa chip pe icoana, de trei ori anatema”. -Pavaza Ort. IV.

930. -Se numeste cult latreutic sau cultul adorarii, cultul devotamentului total, adus de om numai lui Dumnezeu, ca unui Creator si Tata suprem care ne iubeste ca pe fii ai Sai, si Caruia noi suntem datori sa-I raspundem cu iubirea noastra totala mai tare decat moartea. (Deut. 6,5; Cant. Cant. 8, 6; Luca 10,27-28).

Se numeste cult al cinstirii sau al veneratiei (dulia) respectul nostru fata de fiintele rationale superioare noua prin sfintenie, ca prieteni ai lui Dumnezeu, carora le datoram cinstire partiala, in cadrul cinstirii totale datorita numai lui Dumnezeu. Daca sfintii n-ar fi iubiti si cinstiti de Dumnezeu, nici noi n-am fi datori sa-i cinstim si sa-i iubim cu iubirea imprumutata din iubirea lui Dumnezeu, ci doar i-am compatimi frateste ca pe niste oameni, care n-au meritat cinste de la Dumnezeu, asa cum apreciem pe oamenii de rand si pacatosi. De aceea sinodul de la Ierusalim de la 1725 precizeaza in pastorala lui, ca Sfintii Parinti: “Anatematizeaza si supune excomunicarii pe cei ce se inchina latreutic icoanelor, sau obiecteaza ortodocsilor ca sunt idolatri, fiindca se inchina icoanelor. Deci anatematizam si noi impreuna cu ei pe cei ce cinstesc latreutic sau sfant, sau icoana sau cruce, sau moaste ale sfintilor, sau Evanghelie sau altceva cate sunt sus in cer si cate sunt jos pe pamant si in mari. Atribuim inchinarea latreutica numai singurului Dumnezeu in Treime. Anatematizam si pe cei ce numesc cultul icoanelor adorare de icoane (iconolatrie) sau pe aceia ce nu se inchina lor si nu cinstesc Crucea si pe sfinti, dupa traditia bisericii… Zugravim sfintele icoane pentru infrumusetarea bisericilor, ca sa fie ca niste carti pentru cei neinvatati si spre imitarea virtutilor sfintilor si pomenirea si sporirea dragostei si pentru ca sa se tina treaza grija de a-l chema intotdeauna pe Domnul, ca Stapan si Tata, iar pe sfinti cape slugile Lui, si ajutatori si mijlocitori ai nostri”. -Rasp. la, intrebarea III.

931. -”Cine se va impreuna cu muierea lui cea cu lege, acela in acea zi sa nu se apropie ia sfintele icoane, nici la trupul vreunui sfant nici catre moaste, chiar de ar fi a unui sfant mic, nici sa-l sarute, ci departe sa stea si sa i se inchine. Iar daca cineva se va apropia si le va saruta sau va intra in sfantul altar sa iasa afara si sa faca o suta de metanii”. - FBG, 47.

932. -Vorbind cu un sectant, un misionar, ii arata cum se roaga un crestin luminat la minte: Cand merg in fata sfintelor icoane, moaste ale sfintilor, Evanghelia, etc, zic rugaciunea mea: Dumnezeule si Tatal nostru, care ai proslavit pe Fiul si prin Sfantul Duh reversi necontenita sfintenie peste fapturile Tale, iarta-mi pacatele si ma binecuvanteaza, dupa cuvantul Evangheliei Fiului Tau, asa cum ai binecuvantat si ai sfintit viata tuturor sfintilor Tai. Sfinte…, ca cel ce ai ajuns la vrednicia de a fi prieten a lui Dumnezeu, roaga-te Parintelui Ceresc pentru mine, care ma lupt in aceasta lume, cu funia pacatelor, care sunt in mine si care ma impresoara… Mijloceste inaintea Domnului, impreuna cu sfantul inger pazitorul meu ca sa ma intareasca in lupta vietii ca pe tine odinioara si pe toti sfintii prieteni ai tai din biserica cea nevazuta si triumfatoare… Analizeaza si tu aceasta rugaciune si vezi daca noi socotim pe sfinti egali cu Dumnezeu!

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

ICOANELE

Vizualizari: 1714

Id: 653

Imagine:

Share: