IEROMONAHUL AMFILOHIE :: Pateric romanesc

IEROMONAHUL AMFILOHIE - Primul egumen al Manastirii Pangarati

(+ 1570)

Ramanand Schitul Cuviosului Simeon de la Pangarati multa vreme fara egumen, in anul 1514, a venit de la Manastirea Moldovita un ieromonah si dascal invatat, anume Amfilohie. Acesta a povatuit Sihastria lui Simeon timp de 52 de ani, marind numarul calugarilor la 40 de rugatori si facandu-se tuturor parinte si dascal luminat si sfant.

Insa, neavand schitul biserica incapatoare, s-a rugat Cuviosul Amfilohie multa vreme Sfantului Mucenic Dimitrie sa-i trimita un om milostiv pentru a-l ajuta sa zideasca o biserica noua din piatra. Pe la anul 1560, spune traditia, zabovind domnitorul Alexandru Lapusneanu la Piatra Neamt, i s-a aratat marele mucenic in vis si i-a poruncit sa zideasca o biserica de piatra la Schitul lui Simeon. Asa s-a innoit aceasta sihastrie sub egumenia lui Amfilohie, luand denumirea de Manastirea Pangarati.

Apoi, ieromonahul Amfilohie, intemeind aici obste cu inalta viata duhovniceasca si lasand buna randuiala, s-a retras la metanie, a primit ingerescul chip al schimniciei cu numele de Enoh si, mai traind 4 ani, a adormit cu pace in anul 1570, septembrie 7, cunoscandu-si dinainte sfarsitul.

Iata ce scrie ieromonahul Anastasie, egumenul Manastirii Moldovita, despre sfarsitul minunat al Cuviosului Amfilohie:

“…Acestea toate mi le-au spus mie parintele Amfilohie, staret de la Sfanta Manastire Pangarati, mie, smeritului ieromonah Anastasie de la Manastirea Moldovita, mult pacatosului si intru tot netrebnicului, ca mare dar a luat batranul Amfilohie mai inainte de mutarea sa, ca vremea si ziua mutarii sale au spus mie, smeritului Anastasie, si nimenea sa nu fie necredincios ca sa nu cada in ispita, ca intru adevar toate acestea adevarate sunt. Acestea toate le-am scris pentru ca sa nu se uite mai pre urma, in urma acestui neam, si oricine vor vrea, sa ravneasca acestor Sfinti Parinti.

Pentru aceasta ma rog, parinti si frati, celor batrani, ca parintilor; celor de mijloc, ca fratilor, si celor tineri, ca fiilor. Din toate, precum ne va invrednici Duhul Sfant, ca sa ne nevoim intru pocainta si intru marturisire sa petrecem totdeauna, ziua si noaptea, pana la sfarsitul nostru. Si sa avem in mintea noastra aceste trei porunci: cum va vrea sufletul nostru sa se desparta de trup, si cum va vrea sa intampine pe Hristos in vazduh, si cum vom da raspuns pentru pacatele noastre. Si iara (alte) trei porunci: cum va sa cerce Dumnezeu credinta dreapta de la suflet, si adevarul din (de pe) limba si curatia trupului; ca acolo faptele se vor intreba si gandurile se vor ispiti, ca nu este nimic nearatat inaintea lui Dumnezeu. Ci toate vor fi de fata, toate goale vor fi faptele noastre inaintea noastra.

Si au vietuit staretul Amfilohie, care din schimnicie s-au numit Enoh, 56 de ani (in calugarie), dar la manastirea noastra Moldovita, 4 ani, de unde au luat chipul ingeresc. Si de toti anii lui au avut 83 … si sfarsitul vietii sale bine au sfarsit. Ca au dat tarana taranei si s-au dus in calea cea lunga a parintilor, luandu-si plata ostenelilor sale de la dreptul Judecator, si cu cinste s-au ingropat de ucenicii sai. Si, prin rugaciunile acestui sfant parinte, sa acopere Domnul pe toti ortodocsii domni ai Moldovei, cei ce s-au invrednicit a domni intru acest pamant, si intru toata lumea dreptcredinciosi domni, cei ce vietuiesc intru dreapta credinta. Si tuturor ortodocsilor crestini, care sunt turma lui Dumnezeu, care ne-au rascumparat cu cinstit sangele Sau, de blestemul legii si din mana diavolului ne-au izbavit.

Pentru aceasta sa nu ne rusinam de marele nume, ca pentru Hristos ne numim crestini, precum au zis Sfantul Grigorie Teologul. Dupa sfinte poruncile Lui totdeauna a umbla, sa ne nevoim pana la iesirea noastra, dupa cum ne invata Sfanta Evanghelie, si El ne va judeca in ziua cea de apoi. Numai mila lui Dumnezeu si acoperamantul Preacuratei Maicii Lui sa ne acopere pre noi pacatosii pana la sfarsitul veacului, dupa fagaduinta Lui cea nemincinoasa.

Acest sfant staret al acelui loc, Amfilohie, si in schima, Enoh, s-au mutat la vesnicele lacasuri la leat 7079 (1570), septembrie 7, in zilele lui Bogdan voievod, la sapte ceasuri din noapte, dupa cum singur si-au aratat mutarea. Iar pomenirea lui s-au asezat sa se faca in ziua Nasterii Nascatoarei de Dumnezeu, septembrie 8, in toti anii pana va fi sfanta manastire (Pangarati) iar nameastnic (egumen) in locul lui s-au pus preotul Teodor de la Manastirea Bistrita”.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: