IEROMONAHUL MACARIE DASCALUL :: Pateric romanesc

IEROMONAHUL MACARIE DASCALUL - Innoitorul muzicii psaltice romanesti

(1770-1836)

Smeritul ieromonah Macarie, protopsaltul Mitropoliei din Bucuresti, a fost cel mai vestit “dascal de musichie”, la inceputul secolului trecut si un mare ctitor al muzicii noastre bisericesti.

Era originar din satul Perieti, Ialomita, nascut in jurul anului 1770. Fiind inzestrat de Dumnezeu cu dragoste de biserica si cu darul cantarii, a deprins muzica psaltica “din mica sa copilarie”. Apoi, impreuna cu sora sa, au intrat in nevointa calugareasca. El s-a calugarit la Manastirea Caldarusani, iar sora sa, Iustina, la Manastirea Viforata. Auzind de numele si talentul sau, mitropolitul Dositei Filitti (1793-1810) 1-a adus la mitropolie si l-a dat sa invete carte la Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti. Apoi 1-a hirotonit preot.

In anul 1820, mitropolitul Dionisie Lupu, vazand ca ieromonahul Macarie “era cantaret desavarsit si cunoscator profund al sistemelor de psaltichie veche si noua”, l-a numit director (epistat) al scolii de muzica bisericeasca, infiintata de el la mitropolie. In aceasta scoala se pregateau gramaticii si candidatii la preotie. Cuviosul Macarie era totodata un calugar smerit si sporit in cele duhovnicesti, bun slujitor al Bisericii lui Hristos si distins orator. Atat cantarea, cat si predica ieromonahului Macarie erau inspirate de Duhul Sfant si se savarseau “cu toata evlavia si dreapta socoteala”.

La porunca mitropolitului Dionisie, ieromonahul Macarie a inceput opera de traducere din limba greaca a cantarilor bisericesti in grai curat romanesc, acomodandu-le cu sufletul si cantarea poporului nostru. Renuntand la “sistema veche” si greoaie, el transcrie muzica psaltica pe notatie noua, in graiul patriei, usor de invatat pentru toti.

In acest scop a tiparit la Viena, intre anii 1822-1823, trei carti de cantari bisericesti “dupa noua sistema” si anume: Teoreticonul, Anastasimatarul, dedicat mitropolitului Veniamin Costachi, si Irmologhionul. Dupa intoarcerea sa in tara, “ca un apostol ravnitor” ce era, s-a ostenit sa raspandeasca peste tot noua cantare bisericeasca, mergand din loc in loc, prin orase, prin biserici si manastiri. Pana in anul 1829, toate orasele din judetele Tarii Romanesti aveau scoli de muzica in limba poporului, dupa metoda ieromonahului Macarie; iar cartile sale au ajuns la toate seminariile si manastirile vremii, din Moldova, Transilvania si Banat. Insusi mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei, protectorul sau, il numeste “dascalul scoalelor romanesti de musichie”.

Cuviosul Macarie Ieromonahul era si un bun compozitor de cantari bisericesti si un “patriot ravnitor”. El este cel dintai compozitor de imnuri scolare romanesti. Sunt vestite catavasiile sale de Florii, cantarile Sfintei Liturghii si indeosebi axioanele inchinate Maicii Domnului. Melodia cantarilor lui este linistita, nesilita si potrivita. Ea curge lin, ca un izvor curat de apa.

Pentru toate acestea, ieromonahul Macarie este considerat “intemeietorul” si fondatorul muzicii psaltice romanesti. El a “nationalizat” muzica psaltica, fara a se departa de textul original. Adica a curatat-o de influentele straine, orientale, si i-a dat vesmant nou, autohton. N-a sacrificat nici melodia primita, nici limba romaneasca.

In anul 1829, o data cu surghiunia mitropolitului Grigorie Dascalul, a fost nevoit si ieromonahul Macarie sa plece din Bucuresti. Poposind in Moldova, mai intai ajunge egumen la Manastirea Barnova. Apoi se duce la Manastirea Neamt, unde, timp de trei ani de zile, invata pe calugari noua cantare bisericeasca. In anul 1833, ieromonahul Macarie Dascalul se intoarce in Tara Romaneasca la Manastirea Caldarusani. Apoi, imbolnavindu-se, este luat in ingrijire de sora sa, Iustina, stareta Manastirii Viforata. In toamna anului 1836, Cuviosul Macarie Ieromonahul se stramuta din viata aceasta la cerestile lacasuri, pentru a canta neincetat cu ingerii maririle lui Dumnezeu.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: