IEROSCHIMONAHUL VARLAAM VANTU :: Pateric romanesc

IEROSCHIMONAHUL VARLAAM VANTU - Muntele Athos

(1833-1934)

Acest parinte a fost un ales nevoitor atonit si un duhovnic renumit. Era fecior de tarani credinciosi, de loc din comuna Buimaceni-Botosani. Dorind sa-si inchine viata lui Hristos, a plecat de tanar in Sfantul Munte si s-a calugarit acolo, la o chilie romaneasca. Dupa mai multi ani de nevointa, parintele Varlaam se intoarce in tara si ramane la Schitul Cozancea-Botosani. Aici este hirotonit si numit egumen in anul 1899.

Timp de 12 ani a condus ieroschimonahul Varlaam Schitul Cozancea. Ca duhovnic iscusit ce era, a crescut multi ucenici in frica de Dumnezeu, deprinzandu-i ascultarea, rugaciunea si milostenia. Sub conducerea lui, Schitul Cozancea a trait o epoca infloritoare.

In anul 1912, batranul egumen se intoarce din nou in Athos, sa-si dea acolo obstescul sfarsit. Spun parintii romani atoniti ca tocmai atunci se nevoia un ieroschimonah moldovean, anume Nicolae, la chilia Sfantul Nicolae din Iufta, pe terenul Manastirii Pantocrator. Parintele Nicolae era tare batran si nu avea ucenici. El incepuse zidirea unei biserici in cinstea marelui ierarh, dar nu avea cu ce s-o termine. Intristat de aceasta, a pus icoana Sfantului Nicolae intr-un copac si se ruga, zicand:

- Sfinte Nicolae, eu sunt batran si nu mai pot. Iata, biserica ta ramane neterminata. Tu faci minuni si pe mare si pe uscat. Tu ai dat trei pungi cu galbeni la cele trei fete, da-mi si mie ajutor ca sa termin biserica ta!

Pe cand se ruga batranul cu lacrimi, a sosit si parintele Varlaam in Athos. Deci, ramanand acolo, a terminat biserica Sfantul Nicolae si a adunat cativa ucenici buni. In anul 1934, ieroschimonahul Varlaam s-a savarsit din viata cu sufletul impacat si a fost ingropat langa biserica, alaturi de parintele sau duhovnicesc.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: