Iertati, si vi se va ierta voua (Luca 6: 37)

Iar acestea le-am zis pentru cei ce fără de voie se poartă împrejur, vrând totodată a-i arăta mai în afară [limpede] pe cei ce de voie greşesc şi care nu cu lesnire se pleacă spre pocăinţă. Pentru că, cum pot aceia, nu după slobozenia voii, nevrând adică cu adevărat, a săvârşi şi a afla iertarea după zisa lui Daniil, care grăieşte: Păcatele tale cu milostenie să le răscumperi şi nedreptăţile tale întru îndurări săracilor. (Dan. 4: 24) Dar poate vei zice: „Nu am bani, cum voi milui pe săraci?" „Nu ai bani, dar ai voiri, leapădă-te de dânsele şi întru acelea lucrează bunătatea. Nu poţi face binele cu mâna cea trupească? Fă bine prin mâna voii celei slobode. Când va greşi ţie fratele tău, iartă-i lui, după cuvântul Domnului (cf. Luca 17: 3), şi mare îţi va fi ţie milostenia. De căutăm iertare de la Dumnezeu, aceasta suntem datori să o facem şi noi pentru toată greşeala cea către fiecare, ca să se împlinească cea zisă: Iertaţi, şi vi se va ierta vouă (Luca 6: 37). Mare lucru cu adevărat este ca cel ce are bani să-i dea săracilor, şi a milui pe cei de aproape pentru păcate şi, pe cât este mai mare milostenia către iertarea acestora, pe atât sufletul se face după fire mai cinstit decât trupul. Iar câţi cerând iertare de la Dumnezeu, şi care de multe ori au primit - încât pentru aceasta aici n-am suferit nimic rău iar pe aceea a o împărtăşi celor de aproape nu primim, suntem asemenea robului viclean, care, deşi a primit iertare de la Stăpânul pentru cei o mie de talanţi, celui împreună rob ce îi era dator o sută de dinari nu i-a iertat. Căruia şi după Lege luându-i seama, Domnul i-a zis: Robule viclean, de vreme ce am fost rugat de tine, toată datoria aceea o am iertat ţie, au nu se cădea să miluieşti şi tu pe cel împreună rob cu tine? Şi să-i laşi lui datoria, precum şi Eu te-am miluit pe tine? Şi, mâniindu-Se, zice, l-a dat pe el chinuitorilor până când va plăti toată datoria. Iar la urmă aduce grăind: Aşa vă va face vouă şi Părintele Meu Cel ce este în ceruri dacă nu va ierta fiecare din inimă greşalele fratelui său (cf. Matei 18: 24 ş.u.).

(Sfântul Cuvios Marcu pustnicul, Scrieri, Editura Cartea Ortodoxă, 2008, pp. 19-20)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: