IMPARTASIREA

IMPARTASIREA

963. -Impartasirea, cuminecarea sau euharistia este impreunarea cu Hristos prin gustare, a insusi trupul si sangele Domnului (Matei 26,19-30; Ioan 6,32-58). Omul trebuie sa se ispiteasca pe sine pregatindu-se prin spovedanie curata si implinirea canonisirii (I Cor. 11, 28; II Cor. 13, 5) si numai daca duhovnicul ii va da voie poate sa guste din Stanta Euharistie. Cei nevrednici mananca si bea intru osanda (I Cor. 11-27-32) iar cei ce duc o viata imorala si dispretuiesc prin indiferenta aceasta taina, speculand-o ca Iuda, prin inselaciuni de tot felul, va intra satana in ei (Ioan 13, 27). De aceea duhovnicul trebuie sa fie cu mare grija in aprecierea celor vrednici. In caz ca cineva nu mai poate vorbi si nici nu este nimeni care sa marturiseasca, prin garantia sufletului sau (Ex. 32, 32; Rom. 9,1-5) cum ca cel ce este gata de moarte, este om credincios si s-a spovedit in cursul anului si a dorit sa se impartaseasca nu poate sa i se dea euharistia, aruncand margaritarele inaintea porcilor (Matei 7,6). Cel mai mare pacatos, daca pe patul de moarte se spovedeste plangand cu amar (Matei 27,75) asemenea cu talharul de pe cruce (Luca 23, 4043) poate fi impartasit. In caz de insanatosire isi urmeaza canonisirea (I ec. 13; Grigore de. Nissa 5).

964. -”Credem ca in taina Sfintei Euharistii… este Domnul nostru Iisus Hristos, cu adevarat prezent si real, incat dupa sfintirea painii si a vinului, adica painea se schimba, se transfiinteaza, se preface, se transforma cu adevarat in trupul Domnului care s-a nascut in Vitleem din Sfanta Fecioara Maria, s-a botezat in Iordan, a patimit, s-a ingropat si a inviat a treia zi… iar vinul se preface si se transfiinteaza cu adevarat in insusi sangele Domnului care a curs din Cel rastignit pe cruce pentru viata lumii (Matei 26, 26-28; Ioan 6, 51). Inca credem ca trupul si sangele cel nestricacios al Domnului se da in acelasi chip si preotilor si mirenilor, adica sub amandoua formele si intra in stomacul celor ce se impartasesc, evlaviosi si neevlaviosi. Numai ca pentru cei evlaviosi si vrednici le aduce iertare de pacate si viata vesnica iar celor neevlaviosi si nevrednici le aduce osanda si munca vesnica”. Cine invata altfel, este anatematizat de Biserica”: - Pavaza Ort. Dec. XVII.

965. -”Pentru cei ce sunt sub canonul pocaintei, gata de moarte, sa se respecte vechea lege canonica (Antira 6,22; Neocez. 2) de a nu fi lipsit de hrana cea mai de pe urma absolut necesara (a impartasaniei). Iar daca cel amenintat de moarte a fost impartasit si acum s-a insanatosit, sa fie socotit cu cei ce se roaga impreuna (in Biserica). Dar in genere, episcopul nu mai dupa o cercetare serioasa sa impartaseasca pe cel amenintat cu moartea, oferindu-i euharistie”. -I ec. 13.

966. -”Niciunul dintre episcopi, prezbiteri sau diaconi, impartasind cu prea curata cuminicatura, sa nu ceara bani sau alt oarecare lucru de la cel ce se impartaseste, caci harul nu se vinde si sfintenia Duhului nu se da cu bani, iar celor vrednici de acest dar, se cuvine a li se da fara viclesugul castigului (Matei 10,8; F. Ap. 20,23-35). Iar daca s-ar afla cineva dintre clerici ca cere ceva de la cel pe care-l impartaseste cu Sfanta Euharistie, sa se cateriseasca, ca un ravnitor al ratacirii si al rautatii lui Simon vrajitorul” (F. Ap. 8,18-22). VI ec. 23.

967. -”Nimeni dintre mireni sa nu se impartaseasca cu de la sine putere cu Sfintele Taine (cum faceau unii voievozi) fiind de fata episcopul, prezbiterul sau diaconul. Iar cel ce ar indrazni sa faca asa ceva, sa se afuriseasca pe o saptamana ca cel ce lucreaza impotriva celor randuite, invatandu-se ca sa nu cugete mai presus de cele ce i Se cuvine a cugeta” (Deut. 8,14; II Cor. 26,16-21; Rom. 12,3; 13,2). -VI ec. 58.

968. -”Nimeni sa nu dea euharistia trupurilor moarte, caci scris este: “Luati mancati” (Matei 26, 25), insa trupurile mortilor nu pot nici sa ia, nici sa manance”. -VI ec. 83. .

969. -”Apostolul cu glas mare numeste pe omul cel zidit dupa chipul lui Dumnezeu, ca este trup al lui Hristos si Biserica sa (I Cor. 6, 19; 12, 27). Cel ce s-a invrednicit de euharistie, prin patimile Mantuitondui, mancand si band pe Hristos, isi sfinteste sufletul si trupul cu impartasirea dumnezeiescului har, unindu-se de-a pururea cu viata cea vesnica. Astfel daca cineva voieste sa se impartaseasca cu cinstitul trup, in vremea liturghiei si sa se uneasca cu Hristos, sa-si puna mainile in chipul crucii (cand se primea in mana) si asa sa se apropie si sa primeasca impartasirea harului. Deci, pe cei ce, in locul mainilor, pregatesc oarecare vase de aur, sau din alte materii pentru primirea dumnezeiescului dar, ca sa se impartaseasca din ele, cu nici-un chip nu-i aprobam, deoarece cinstesc mai mult materia cea neinsufletita si supusa omului, decat chipul lui Dumnezeu (insusi euharistia). Iar daca s-ar afla vreun preot care ar da preacurata impartasanie celor ce aduc astfel de vase, sa se afuriseasca atat el cat si cel care aduce aceste vase”, - VI ec. 101.

970. -”Daca cineva zice ca nu se cade a primi Sfanta impartasanie de la prezbiterul insurat, zicand ca acestuia nu i cade sa liturghiseasca, sa fie anatema”. -Gangra 4.

971. -I. “Daca cineva fiind om credincios dar se indraceste, se cuvine a se impartasi cu Sfintele Taine sau nu? R. Daca nu defaima taina si nici nu huleste cele sfinte (semn ca nu este indracit, ci bolnav) sa se impartaseasca, dar nu in fiecare zi, caci ii este deajuns numai duminica”. -Timotei 3.

972. -I. “Daca femeia s-ar impreuna noaptea cu barbatul ei, sau barbatul cu femeia sa, si s-ar face liturghie, se cuvine a se impartasi sau nu? R. Nu se cuvine, caci Apostolul spune lamurit: Sa nu va lipsiti unul de altul, fara numai prin intelegere reciproca, la vremea cuvenita, ca sa va indeletniciti cu rugaciunile (in post pentru impartasanie) si iarasi sa va impreunati ca sa nu va ispiteasca satana pentru neinfranarea voastra” (I Cor. 7,5, 6). -Timotei 5.

973. -I. “Daca cineva postind isi spala gura sau fiind la baie, fara sa vrea a inghitit apa, se cuvine a se mai impartasi? R. -Da, caci satana afland prilej de a-l opri de la impartasanie, va face acest lucru si mai des”. -Timotei 16.

974. -”Daca cineva sufla putin si nu a murit cu totul, dar este nesimtitor si nu poate sa manance nimic, sau alt chip scuipa ceia ce i s-a dat in gura, preotul cu luare aminte trebuie sa insemneze semnul Crucii numai pe buzele lui, prin atingerea Prea Curatelor Taine”. -CFS, 1,9.

975. -”Cel ce a vomitat dupa impartasire se opreste 40 de zile de la dumnezeiasca cuminicatura, rostind psalmul 50 si facand 50 de metanii, oricum s-ar fi intamplat aceasta. Chiar daca ar sti ca nu din cauza lui acum i s-a intamplat aceasta, dar sa creada ca din pricina altor pacate uitate a suferit aceasta”. -I Post. 48.

976. -”Se cuvine ca preotul sa impartaseasca pe cel ce este in pericol de moarte si dupa ce a mancat”. Nichifor 9.

977. -”Nu se cuvine calugaritelor sa se impartaseasca de la prezbiter tanar, cand acesta slujeste si impartaseste”. Nichifor 23.

978. -”Nu se cuvine a se impartasi de la preotul care nu posteste miercurea si vinerea, chiar daca ar fi evlavios, caci nu este lucru sfant a fi in unele privinte evlavios, iar in alte privinte a fi necurat”. “Caci numai cine are poruncile mele si le pazeste, ma iubeste” (Ioan 14, 21; 15,10 si 14; I Ioan 5, 3). -Nichifor 47.

979. -I. “Se cuvine a se impartasi cel indracit? Fiindca Sf. Timotei (3) intr-alt chip a spus, si Sf. Apostoli altfel si urmasii lor intr-alt fel”! R. Daca cineva sufera de veninul negru (boala de nervi, etc), incat se pare ca este indracit, nu se opreste. Daca cineva se indraceste cu adevarat nu se poate impartasi, fiindca lumina n-are nici-o impartasire cu intunericul” (II Cor. 6,14) -Nicolae 4.

980. -”Daca cineva va muri neimpartasit din neglijenta lui sa se faca pentru dansul Liturghii si milostenii, iar cei varstnici ai casei care nu l-au ajutat, sa fie canonisiti si opriti de la impartasanie doi ani si cate o suta de metanii pe zi. Iar daca va chema pe preot si nu va veni din lenevire, iar bolnavul va muri neimpartasit, acel preot sa fie oprit de la preotie un an, iar pentru cel mort sa se faca 24 de Liturgliii”. -1LT, 167.

981. -”Barbatul si femeia nu se pot impartasi cu Sfintele Taine in ziua cand s-au impreunat trupeste, sau sa ia anafora, sau sa sarute sfintele icoane. Trei zile trebuie sa nu se impreune omul cu femeia lui inainte de impartasire si dupa impartasire inca o zi”. -ILT, 170.

982. -”Iar de se va slobozi omul in ziua in care va voi sa se pricestuiasca (Matei 5, 28), sa se departeze de sfanta pricestanie; iar de se va fi facut din ispita diavoleasca ca sa se impiedice pe crestin de la pricestanie, atunci sa se pricestuiasca ca sa nu se bucure vrajmasul, pentru ca nu inceteaza niciodata a ispiti si mai vartos la sfintele zile in care se curatesc toti crestinii de pacate”. -ILT, 170.

983. -”Iar de vor fi unii canonisiti ca sa nu se cuminice si le va sosi ceasul mortii, atunci sa se pricestuiasca neaparat, ca sa nu se lipseasca de o sfintenie ca aceasta. Iar de se vor tamadui si se vor scula, atunci iarasi sa fie intru porunciti ani sa nu se cuminice”. -ILT,320.

984. -”Femeia lauza in 40 de zile, dupa ce i se va citi rugaciunea de curatire, se poate impartasi- insa daca va fi amenintata de moarte si mai inainte de 40 de zile, ba chiar si fara de molifta se va imparatasi”. -ILT, 377.

985. -”Preotul de va da sfanta taina a lui Dumnezeu citetului celui destoinic sau omului prost, sa o poarte ei, incoace si incolo pentru oarecare treburi, iar nu insusi preotul cu frica lui Dumnezeu sa o poarte, unii ca acestia sa se pocaiasca trei ani”. PBG. 35.

986. -”Preotul care va priceslui pe orice om fie mic, fie mare, tanar sau batran, pana ce nu va lua stire despre dansul de la duhovnicul sau de este destoinic sau nu, unul ca acesta sa se goneasca de la preotie, adica sa se pocaiasca cinci ani, iar daca din neglijenta va gresi si va pricestui, chiar data va fi cucon mic, sapte ani sa aiba pocanie”. -PBG, 35.

987. -”Daca cineva va manca ceva, apoi se va impartasi, sa se pocaiasca un an, de va fi mancat branza si oua si apoi se va impartasi, doi ani, iar de va fi mancat carne, trei ani de pocainta si metanii 66. Daca cineva va lua certare de la duhovnic sa nu se impartaseasca, iar el se va impartasi fara invatatura duhovnicului, sa se desparta de biserica, ca un batjocoritor de Dumnezeu, trei ani, nici prescura sa nu primeasca preotul de la dansul”. -PBG. 89.

988. - Preotul care va bea vin pana la al saselea ceas din noapte (ora 24) sa nu slujeasca… Cine nu va feri sfantul agnet, ci-l va gusta soarece sau il va sfarama, sa posteasca 40 de zile. Cine va varsa sfantul potir in vremea aducerii, sa posteasca o saptamana, iar varsandu-se dupa sfintire 40 de zile post”. -PBG. 149 (131).

989. -”Este bine si folositor a se impartasi in fiecare zi si a primi Sfintele Taine ca insusi Dumnezeu a zis: “Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica” (Ioan. 6, 54). Dar noi ne impartasim de patru ori pe saptamana, duminica, miercurea, vinerea si sambata si in alte zile cand se face pomenirea vreunui sfant… Cei ce vietuiesc in pustietati, unde nu se gaseste preot, pastrand cuminicatura acasa, se impartasesc singuri”, -Sf. Vasile 16. -Scris: 83.

990. -”Multi se impartasesc cu aceasta jertfa odata pe an, multi de doua, altii mai des si catre toti acestia se indreapta cuvantul nostru. Dar nu numai catre cei de fata ci si catre cei ce sunt in pustietati, caci acestia fac acest lucru odata pe an si de mai multe ori, la doi ani. Deci care trebuiesc laudati, cei ce se impartasesc odata, sau mai de multe ori pe an? Nu voi lauda nici pe cei ce se impartasesc odata, nici pe cei de mai multe ori, ci numai pe cei ce se impartasesc cu constiinta curata si a caror viata este neprihanita. Pe unii ca acestia totdeauna ii vom lauda, iar, cei ce nu sunt curati, sa nu se apropie de Sfanta impartasanie, fiindca acestia primesc asupra lor judecata si osanda…”. -Sf. Ioan Hrisostom, Evrei/Omilia XVII.

991. -”Sa nu se bizuie numai pe post acela ce a facut pacate fara a se indrepta. Cel ce n-a postit, poate fi iertat cand a facut-o din pricina vreunei slabiciuni a trupului, insa acela care nu si-a indreptat greselile, cu neputinta este sa-si gaseasca vreun motiv pentru iertarea sa… Cel ce curveste si huleste cele sfinte, nu se poate impartasi; precum si cel ce are dusman si-i tine neincetata ura, nu se poate apropia de Sfanta Impartasanie” (Matei 6,12; 5, 23-24; Efes. 4, 26). Sf. I. Hrisostom -D. Statui XX, 1.

992. -”Drept aceea tainele acestea le-a dat Iisus pentru ca sa fim una cu Dumnezeu. Noi arhiereii si preotii adesea cu socotinta si spovedanie slujind liturghie sa ne impartasim cu infricosatele Taine; iar ceilalti si ei adesea prin spovedanie, prin sfarimarea inimii si cucernicia sufietului sa se cuminice si nimeni din cei ce se tem si iubesc pe Domnul, sa nu treaca peste 40 de zile si daca cei ce vor pazi pe cat vor putea sa se apropie si mai curand de cuminicatura lui Hristos si daca se va putea si in toate duminicile si mai ales cei batrani si cei bolnavi pentru ca aceasta este viata si taria”. -Sim. Tes. VI, 360.

993. -”Calugarii pustnici se pot impartasi singuri la vreme de nevoie, cu gura sa se cuminice cu dumnezeiasca paine, apoi sa-si spele gura cu vin sau cu apa”. -Sim. Tes. IX, 41.

994. -”Nu este ingaduit a se tine Sfintele Taine in casa, mai ales in familie sau a le purta la sine si din indelungare de vreme sa se neglijeze pastrarea lor, ci numai la Biserica pe sfanta masa, caci si credinciosii cand trec pe langa Biserica se inchina in semn de salutare a lui Hristos care sta pe scaunul Sau in Biserica. Numai in caz de mare nevoie, de persecutii, cand se duce impartasania la bolnav poate preotul sa ia Sfintele Taine cu sine, dar si atunci cu mare cinste si ingrijire pe cat posibil mergand cu ele ca la vohodul cel mare, fara a cauta vreun castig lumesc”. -Sim. Tes. IX, 82,t. p.

995. -”Randuiala apostolica a impartasirii: Dupa aceasta sa se impartaseasca episcopul, apoi preotii, diaconii, anagnostii, cantaretii, ascetii (celibatarii); apoi dintre femei: diaconitele, fecioarele, vaduvele (consacrate in slujba Domnului), apoi copiii si la urma poporul intreg dupa randuiala, cu frica si evlavie, fara zgomot. Si episcopul sa dea jertfa adusa zicand: Trupul lui Hristos, iar cel ce primeste sa zica: Amin. Diaconul sa tina paharul si dandu-l sa zica: Sangele lui Hristos, paharul vietii si cel ce gusta sa zica: Amin. Iar in timpul cand se impartaseste sa citeasca psalmul 33 si dupa ce s-au impartasit toti si toate, diaconul sa ia ce a ramas si sa duca la proscomidie”.-Const. Ap. VIII, 13.

996. -”Cand voieste cineva sa se impartaseasca cu sfintele taine ale lui Hristos, i se cuvine lui sa posteasca toata saptamana de luni si sa petreaca in post si rugaciune si intru trezire cu totul desavarsit… Apoi cu cuviinta este a-si spala gura cu spalatoare (dupa impartasire) ca asa a poruncit Sf. Ioan Gura de Aur, pentru pricinile scuiparii. Ei se fac asa: Dupa primirea sfintelor taine, ia fratele anafora si o potriveste pe ea si primeste apa calda din cea ramasa din turnare intru dumnezeiescul pahar si se sterge cu stergar curat asupra unui vas gatit spre aceasta”. -Tipicul cel mare p. 42-43.

997. -”Pentru impartasirea bolnavilor din cursul anului, in Joia Mare, se scoate un alt sfant agnet, il imbiba cu sfantul sange si luni dupa Pasti il usuca bine pentru a se pastra bine, ca sa nu se altereze, caci Trupul si Sangele care ni se da noua in conditiile de viata pamanteasca, nu este trupul cel proslavit si nesupus schimbarii, ci: Trupul care a fost rastignit si jertfit, care a dat marturia cea buna inaintea lui Pontiu Pilat (i.Tim. 6, 13). Trupul care a fost biciuit si batjocorit, care a indurat scuipari si a gustat fierea. Asijderea si vinul este acum insasi sangele care a tasnit din trupul cel impuns cu sulita. Este trupul si sangele care s-a zamislit de la Duhul Sfant, s-a nascut din Sfanta Fecioara Maria, a inviat a treia zi, s-a inaltat la-ceruri-si sade de-a dreapta Tatalui”. N. Cabasiia, TDL, XXVII

998. -”La Liturghie nu numai cei vii, ci si cei morti se impartasesc duhovniceste si nevazut, dupa fagaduinta Domnului (Luca 14,15; 22,30; Matei 7,11) caci si sufletele celor adormiti au pe Preotul cel vesnic, Carele le face toate acestea si care imparte si acelora dintre cei vii, care se impartasesc cu adevarat. Caci nu toti cei carora le da preotia se impartasesc cu adevarat, ci numai aceia care le da insusi Hristos. Caci preotia impartaseste intr-adevar pe toti cei ce vin la impartasire. Hristos insa, numai pe cei vrednici de impartasire. De aici se vede ca savarsitorul tainei si sfintitorul sufletelor, atat ale viilor cat si ale mortilor este numai Mantuitond insusi”. N. Cabasiia, TDL, XLII.

999. -”Preotul n-are voie sa primeasca plata pentru Sfanta impartasanie si nici sa o trimita celor bolnavi, prin cantaret sau altcineva, ca sa nu fie pedepsit cu afurisirea”. Trebnic p. 526.

1000. -”Cel amenintat de moarte, daca este spovedit, si el doreste sa primeasca sfanta impartasanie, poate s-o primeasca si dupa ce a mancat”. -Trebnic p. 527.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

IMPARTASIREA

Vizualizari: 2401

Id: 661

Imagine:

Share: