In timp de ispita nu-ti parasi locul :: Marturii din viata monahala

In timp de ispita nu-ti parasi locul :: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

In timp de ispita nu-ti parasi locul

Iubitul meu fiu, bucura-te impreuna cu intreaga obste cu bucuria sfanta a Domnului nostru Iisus Hristos.

Astazi este sarbatoarea Sfantului Haralambie. Ieri am aflat ca a venit postasul si fratele a mers la posta sa ia mandatul si scrisoarea recomandata. Va rog sa nu mai trimiteti recomandate, pentru ca ne este greu sa mergem de aici la Dafni. Si, in plus, asa cum stau acum lucrurile, este prea mare cheltuiala noastra de fiecare data.

In legatura cu deschiderea scrisorilor, se pare ca unii cred ca eu scriu duhovnicilor lor despre greselile lor si de aceea le deschid, ca sa vada ce scriu. Despre aceasta insa nu ma nelinistesc deloc. Nici voi sa nu va nelinistiti. Sa-si vada fiecare de sufletul sau. Fiecare vom da socoteala, nu numai pentru faptele ingaduite sau neingaduite, ci si pentru cuvintele pe care le rostim sau pentru gandurile gresite care ne trec prin minte.

Pune metanie parintelui tau si transmite-i multumirile mele pentru ca te-a dezlegat de canon. De acum sa fii mai atent, deoarece greselile aduc durere si canonul este cu osteneala multa. Sa-ti spuna ceva duhovnicul si tu sa nu mergi unde-ti spune sau sa nu raspunzi este mare desconsiderare si dispret fata de acela. Acest lucru nu se justifica in nici un fel pentru cel care a doua zi trebuie sa vada iarasi fata parintelui sau. Acest lucru l-ar putea face numai acela care este hotarat si pregatit sa plece si sa nu-l mai vada. Altfel, cel care ramane cu ce ochi va putea sa-l mai priveasca pe parintele sau duhovnicesc ? Cum va mai putea sa-i vorbeasca, sa-i ceara binecuvantarea ?

Ia aminte, fiul meu, ca aceasta este mandrie invartosata si cuget lipsit de smerenie. Cand se intampla, ca om, sa fii obosit sau bolnav sau sa te apese peste masura slujirea ta, spune-i parintelui tau cu smerenie. Explica-i fara viclenie, cu constiinta dreapta, si el va sti cand sa faca pogoramant. Stie cand sa-ti usureze sarcina pentru a nu obosi peste masura si pentru a nu ajunge a fi pagubit in loc sa te folosesti.

Invata sa asculti desavarsit si fara conditii. Sa nu-l indatorezi pe parintele tau, deoarece la sfarsit, intr-un fel sau altul, tot tu vei plati aceste datorii. Nu incarca pentru lucruri neinsemnate nota de plata a sufletului tau.

Daca ai fost biruit si ai cazut o data, fii treaz si privegheaza tot restul vietii fata de aceasta patima. De acum inainte, ispita va sta mereu aproape. Oricare ar fi razboiul in care a fost biruit o singura data - chiar daca ar trece o suta de ani - numai ce se apropie omul de lucrul acela in care a fost biruit, de indata il arunca la pamant din nou.

De aceea iti spun tie si tuturor fratilor ca in fiecare razboi cu vrajmasul trebuie sa iesi biruitor. Sau sa cazi pe campul de lupta, sau sa biruiesti cu ajutorul lui Dumnezeu. Alt drum nu exista.

In timp de ispita nu-ti parasi locul tau. Nu dezerta. Nu cauta sa arati altuia greseala. Nu cauta dreptatea. Ci, pastrand tacerea pana la moarte, vei putea trece este ispita si peste orice tulburare.

Dupa ce va trece ispita si va veni pacea desavarsita fie ca esti duhovnic, fie ucenic - atunci poti sa arati fara patima si paguba sufleteasca si folosul. In felul acesta se zideste virtutea.

Toate ispitele si necazurile sunt biruite prin rabdare. Adu-ti aminte de numele acelora care au rabdat pana moarte in timp de ispita, pana cand in gura lor saliva s-a schimbat in sange pentru ca nu voiau sa vorbeasca, sa carteasca. Pe acestia sa-i ai la mare evlavie si sa-i cinstesti ca martiri, ca marturisitori. Pe unii ca acestia eu ii iubesc nespus, ii cinstesc si pentru ei sunt gata, in dragostea lui Hristos, sa-mi vars in fiecare zi si ultima picatura de sange. Ii vezi ca, in timp ce sufera, prefera sa moara de o mie de ori, decat sa scoata din gura lor vreun cuvant aspru, rece. Si cand ii inabusa oamenii, si cand ii copleseste nedrepatea, si cand ii apasa propriul gand, acestia, luptandu-se, slabesc si cad ca morti. Si inca se mai lupta cu mintea impotriva ispitelor si iau asupra lor toate greutatile, suferind si suspinand. Nimic altceva nu doresc mai mult si nu iubesc mai mult decat sa aud ca aveti rabdare in ispite. Dumnezeu nu are nevoie de lucrarea omului. Se bucura insa si-l place nespus atunci cand, din dragoste pentru El, patimim si suferim martiriul. De aceea ne si incununeaza ca pe niste atleti, ne daruieste cu imbelsugare harul Sau.

As fi vrut sa scriu trei cuvinte, sau chiar carti. Una sa contina numai urmatorul lucru : ca omul este nimic. Alta sa arate ca : in toate si peste toate este Dumnezeu de Sine slavit. Iar a treia : Sa rabzi totul pana la moarte. De esti tanar sau batran, de te-ai luptat ani multi, daca nu rabzi pana cand iti dai sufletul, ca niste carpe vor fi socotite faptele tale in fata lui Dumnezeu.

Asadar, cunoaste-te pe tine insuti ca esti un nimic. Aceasta este existenta ta : nimic. Originea ta este tarana, iar puterea care-ti da viata este suflarea lui Dumnezeu. Toate sunt ale lui Dumnezeu. Cunoaste-te pe tine insuti ca esti nimic si sa induri ispitele pentru a fi scutit de acestea si sa devii dumnezeu dupa har pentru ca esti suflare a lui Dumnezeu.

Striga des la Tatal tau pe care Il ai totdeauna alaturi de tine si care nu lipseste niciodata. Este mai aproape de tine si decat miscarea propriului tau cuget, este in rasuflarea, in mintea, in cuvantul tau. Dumnezeu le cuprinde pe toate. In El traim, suntem tinuti in bratele Sale, oricat am fi de murdari si neintelepti. Tatal tau Cel ceresc este prezent si vede totul. Tu de ce nu-L vezi ? De ce pacatuiesti ? De ce faci neascultare ? De ce intristezi pe Datatorul de viata ? In timp ce Acesta te vede, sufera din pricina ta si trece cu vederea multe, tu esti orb. Roaga-L pe Acesta, indurand ispitele pe care ti le trimite, si iti va deschide ochii sa-L vezi. Atunci vei striga impreuna cu Iov: " Din spusele unora si ale altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. Pentru aceea ma urgisesc eu pe mine insumi si ma pocaiesc in praf si cenusa ". (42, 5-6).

Categoria: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

Cautare: