Inaltarea Domnului si a noastra

Sărbătoarea Înălţării este pentru noi totdeauna prezentă, deoarece noi nu putem să ne întâlnim cu Domnul Hristos altfel decât cu Cel care S-a înălţat la cer. Nu putem să ne gândim la Domnul Hristos decât ca la Cel ce şade de-a dreapta Tatălui, nu putem să-L avem în vedere pe Domnul Hristos decât ca pe Cel ce este în cer şi pretutindeni, pretutindeni cu Dumnezeirea şi în cer cu firea omenească. De câte ori stăm în faţa Domnului nostru Iisus Hristos, noi stăm în faţa Domnului Hristos Celui ce S-a înălţat la cer.

Pomenim noi Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Naşterea Mântuitorului nostru, pomenim Botezul Lui, pomenim Schimbarea la Faţă, pomenim cu sărbătoare Jertfa Lui cea mântuitoare, Învierea cea de-a treia zi, Înălţarea la cer, însă toate acestea le pomenim şi le sărbătorim din perspectiva Înălţării, adică de pe poziţia noastră în faţa Mântuitorului nostru Cel ce S-a înălţat la cer.

Prin urmare, şi când pomenim Întruparea Fiului lui Dumnezeu la Bunavestire şi Naşterea Lui ca om la Crăciun, şi când pomenim toate celelalte, le pomenim învăluite cumva în gândul că Domnul nostru Iisus Hristos este în cer şi şade de-a dreapta Tatălui, şi este pretutindenea, şi este şi în sufletele noastre înălţat mai presus de lumea aceasta.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, p. 154)

Categoria: Articole

Cautare: