Inceputul intristarii dupa Dumnezeu

La început, inima îndurerată ne pare o povară grea, fiind îndeobşte întreţesută cu frica de Dumnezeu; ea este însă deosebit de benefică. Cu timpul, îndurerarea inimii duce la dragostea de Dumnezeu şi la asemănarea cu El. Cel ce suferă sincer şi fără făţărnicie întristare adâncă faţă de păcatele săvârşite „va dobândi roadele dulci şi sfinte ale mângâierii milostivirii Duhului Adevărului” (Sf. Grigorie Palama). Începutul întristării după Dumnezeu este „asemenea încercării de a ne logodi cu Domnul”: desigur, o astfel de logodnă pare imposibilă, însă iubitorul de Dumnezeu îşi bate pieptul şi se roagă neîncetat, iar la capătul întristării sale îl aşteaptă „întru totul curata şi desăvârşita unire nupţială” a sufletului cu Dumnezeu.

Prin urmare, în concepţia Sfântului Grigorie Palama, vindecarea celor trei părţi pătimitoare ale sufletului se obţine printr-o întreită purificare. În cele din urmă, întristarea sufletului care-şi conştientizează fărădelegile va duce la binecuvântata stare a sărăciei cu duhul, iar aceasta, la rândul ei, la comuniunea cu Dumnezeu. Întristarea sufletului este un adevărat catharsis al minţii şi al inimii.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, p. 323)

Categoria: Articole

Cautare: