Incingandu-ne cu platosa dreptatii si sabia duhului, credem cuvantului lui Dumnezeu

Dar noi, având împreună cu Daniel tăria harului lucrător, păziţi de puterea lui Emanuil, prin toate armele cele nematerialnice, încingându-ne platoşa dreptăţii şi sabia duhului, credem cuvântului lui Dumnezeu. Precum acela oarecând a omorât balaurul şi a sfărâmat pe Bel, la fel şi noi să-l doborâm pe diavolul şi pe cei dimpreună cu el, care-şi şerpuieşte împotriva noastră coada lui răsucită. Dumnezeu a făcut în aşa fel încât să nu ne ascundă nouă lucrătura lor, arătându-ne de trei şi de patru ori natura fărădelegii şi a păcatului, care şi-a vărsat duhoarea, având nesfârşită rana. Datu-mi-s-au ochi să văd patimile răutăţii celei ce se înalţă de la ea. Şi nici aşa nu am înţeles sfârșitul ei. Dar și aceea sufla duhoare. Pentru aceea am fugit de ea. Şi, iată, era curvia. A strâmtorat sufletul meu duhoarea acestora două, curvia şi răutatea, zic. Şi am căutat să fug de ele şi iată, nu era loc, fiindcă tot pământul era plin de duhoarea lor. Şi au strigat către mine cu glas mare: „O, copile, pentru ce fugi de noi? Căci frumuseţile noastre sunt dorite foarte oamenilor. Însă Dumnezeu pentru faptul că Îl iubeşti sincer, ţi-a arătat necinstea noastră şi duhoarea pe care, suflând, o vărsăm peste toţi”. Când însă m-am înfricoşat de acestea, a venit un sfânt din cer şi izbăvindu-mă, m-a întărit şi au dispărut acelea de la faţa mea şi nu s-au mai arătat deloc. Şi s-a depărtat duhoarea lor de la mine.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 108)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: