INFRANAREA

INFRANAREA

1004. -Infranarea statornica este temelia moralei crestine, dar nu orice infranare, ci numai aceea inchinata Domnului si implinita cu intelepciune dupa dreptatea legii lui Dumnezeu. Toata faptura este buna si vrednica de a fi folosita de om, dar nu toti oamenii sunt facuti pentru lucrurile din lume. “Toate-mi sunt ingaduite dar nu toate-mi sunt de folos” de aceea crestinul “care se foloseste de lumea aceasta trebuie sa fie ca si cum s-ar folosi de ea, caci chipul lumii acesteia trece” (I Cor.7, 31; I Tim. 4, 4; Tit. 1, 15; Rom. 14, 14). Indeosebi clericii ca si apostolii odinioara, trebuie sa fie pilda de infranare (VI ec. 12, 13, 30; VII ec. 18) spre slava Iui Dumnezeu, folosul aproapelui si mantuirea lor insisi {F. Ap. 20, 34-34; I Cor. 9,12-27; Tit 1, 7; 2, 6; I Petru 1, 6-13; A. 7,5, 8).

1005. -Batranii si bolnavii care si-au ostenit trupul cu infranarea in tinerete, pot sa-si usureze intretinerea cu alimentatie mai buna, fiindca infranarea recomandata de Biserica, nu omoara oamenii, ci pacate si acolo unde pacatul a slabit si infranarea ne indulceste, iar hrana buna se socoteste ca o doctorie folosita in numele Domnului (Rom. 14, 6-8). Cei scrupulosi si neintelegatori in iconomia infranarii, trebuie sa se supuna sfaturilor duhovnicului. Cei hraniti cu duhul slavei desarte, care nu asculta si astfel se istovesc spre a lor paguba trupeasca si sufleteasca, trebuie sa stie ca singuri se sinucid si-si vor da seama inaintea Domnului, ca n-au mers pe calea cea imparateasca a sfintei Biserici, ca niste neascultatori (Tit. 1, 15-16; Rom. 14,14). ;

1006. -”Daca vreun episcop, prezbiter, diacon sau orice alt cleric s-ar infrana de la casatorie, de la carne si vin, nu pentru infranarea inchinata Domnului, ci din scarba, uitand ca toate sunt bune foarte, ca Dumnezeu a facut pe barbat si pe femeie si barfind ar huli faptura, ori sa se indrepteze ori sa se cateriseasca si sa se afuriseasca; tot asa si mireanul”. -Apost. 51.

1007. -”Daca vreun episcop, prezbiter sau diacon in zile de sarbatoare nu gusta din carne si din vin din scarba iar nu din infranare, sa se cateriseasca ca unul care are constiinta vatamata si da multora prilej de sminteala”. -Apost. 53.

1008. -”Prezbiterii si diaconii care slujesc in cler si se infraneaza de la carne, sinodul a hotarat ca la agape ei sa guste din ea si apoi in viata lor particulara sa se infraneze. Iar de nu vor voi sa guste nici din verdeturile gatite cu carnea si astfel, nu vor sa se supuna acestui canon, sa inceteze din slujba”. -Ancira 14.

1009. -”Daca cineva prihaneste nunta si defaima pe femeia care se culca cu barbatul ei, fiind credincioasa si evlavioasa si ar ura-o sau defaima-o ca si cum n-ar putea sa se mantuiasca, sa fie anatema”. -Gangra. 1.

1010. -”Daca cineva ar osandi pe cel ce cu evlavie si credinta mananca carne, afara de sange, de jertfe idolesti si de sugrumat (F. Ap. 15, 29) ca si cum acesta n-ar avea nadejdea mantuirii, sa fie anatema”. - Gangra 2.

1011. -”Daca cineva din scarba si din dispret ar defaima sarbatorile mucenicilor sau Liturghiile si pomenirile ce se fac cu acest prilej, sa fie anatema”. -Gangra 20.

1012. -”insa scriem acestea, nu spre cei ce vor sa traiasca in asceza infranarii in Biserica Domnului, dupa invatatura Scripturii, ci a opri pe Eustatieni, care sub motivul ascezei se mandresc ridicandu-se deasupra celor ce vietuiesc in simplitate si introduc scorniri potrivnice Scripturilor si canoanelor bisericesti”.

“Deci cu adevarat, noi admiram fecioria cea smerita si infranarea cea evlavioasa sr cu cinstire de Dumnezeu o aprobam. Laudam si indepartarea cea smerita de lucrurile cele lumesti. Cinstim casatoria cea curata a nuntii. Nu defaimam nici averea cea castigata cu dreptate, unita cu facere de bine. Laudam imbracamintea cea simpla, folosita numai pentru nevoile trupului, iar de la nazuintele spre imbracaminte moale si luxoasa ne intoarcem. Cinstim casele lui Dumnezeu (bisericile) si aprobam adunarile care se fac in ele ca fiind sfinte si folositoare. Nu marginim evlavia (crestina) numai la o casa, ci o cinstim in toate locurile unde s-au zidit Biserici in numele lui Dumnezeu. Aprobam adunarile care se fac in Biserica lui Dumnezeu spre folosul poporului. Fericim facerile de bine ale fratilor care se fac saracilor dupa predania Bisericii. In scurt, ne rugam Domnului ca cele predate Bisericii dupa dumnezeiestile Scripturi si predaniile Apostolilor, dorim sa se constituie in Biserica Domnului”. -Gangra 21.

1013. -…”S-au examinat conditiile infranarii si castitatii si se hotaraste, ca cele trei trepte impreunate prin legatura curatiei de la hirotonie, episcop, prezbiter si diacon precum si laicii slujitori sa fie cu totul infranati, ca sa poata primi ceea ce ar cere de la Dumnezeu. De asemenea si noi sa tinem ceea ce ni s-a transmis prin Apostoli si ni s-a pastrat in vechime”. -Cart. 3.

1014. -…”Sa se hotarasca ca episcopul, prezbiterul si diaconul si toti cei ce se ating de cele sfinte sa fie pazitori ai infranarii si sa se abtina de la femei”. -Cart. 4.

1015. -”Hotaram … infranarea unor clerici de la sotiile lor cu exceptia citetilor, ceea ce s-a intarit in diferite sinoade, ca atat ipodiaconii care se ating de Sfintele Taine, cat si diaconii, prezbiterii si episcopii sa se infraneze de la sotii in anumite timpuri, ca sa fie ca si cum nu le-ar avea (I Cor. 7, 29), caci altfel se vor scoate din slujba bisericeasca. Ceilalti clerici inferiori sa nu fie siliti la aceasta decat numai la o varsta inaintata. Sinodul intreg a zis: intarim cele spuse …ca fiind sfinte si placute lui Dumnezeu”. -Cart. 25. ,

1016. -”S-au raspandit stiri ca unii clerici nu se retin de la sotiile lor, la timpuri determinate. Si daca nu fac aceasta, sa se scoata din starea bisericeasca; ceilalti clerici inferiori sa nu se constranga de la aceasta, ci trebuie sa se pastreze obiceiul fiecarei Biserici”. -Cart.70.

1017. -”Iar de se va afla vreun preot care sa se lepede de nunta, sau de carne sau de vin, nu pentru infranare, ci pentru uriciunea lor, acela sa se indrepteze sau sa i se ia darul… Iar de se vor parasi de toate acestea pentru dumnezeiasca tocmeala si pentru smerenia si pentru traiul unei vieti infranale, pe aceia sa nu-i urgiseasca nimeni, caci multi calugari in bogati ani au tinut, care nici branza, nici oua n-au mancat, nici vin n-au baut”. -ILT, 100.

1018. -”Cu adevarat ca manastirile sunt case de plangere, unde se vede sac si cenusa, unde este singuratate, unde nu se vede nici ras, nici o imbulzeala de locuri lumesti, unde este post, unde se culca pe pamantul gol, unde toate sunt curate de fum, de fripturi, de came si sangiuiri, de vuete, de tulburari si de multe suparari”. -Sf. Ioan Hrisostom I Tim. Omilia XV.

1019. -”Iar randuiala vietii monahicesti…, zice staretul Paisie de la Neamt, se inchipuieste si se aseamana petrecerii din rai si se supune voii celei desavarsite a lui Dumnezeu. Acolo atunci nu a fost mancare de carne… Dar daca cineva, de defaimarile celor ce-l sfatuiesc pe dansul a manca carne… se rusineaza, rusineaza-se unul ca acesta si de cinstitul chip al calugariei, caci amandoua sunt una cu alta injugate”. -ACA, 1917, p. 360-362.

1020. -”Zis-a un batran: Daca esti tanar, fugi de vin ca de sarpe si de vei fi silit la adunare sa bei, putin band inceteaza. Si macar de te vor jura pe tine, cei ce te-au chemat sa nu iei aminte la juramintele lor. Ca de multe ori satana sileste pe monahi, poate si batrani fiind ei, ca sa sileasca pe cei tineri la bautura de vin si la mancarea cea multa; ci, sa nu te pleci lor ca vinul si femeile despart pe calugari de Dumnezeu”. -Pateric, p. 306.

1021. -”Amesteca infranarea cu simplitatea si insoteste adevarul cu smerita cugetare si te vei vedea sezand la masa cu dreptatea, cu care la masa doreste sa se adune oricare alta virtute”. -Filoc. IV, p. 287, 45.

1022. -”Primul bine este a nu gresi in nimic; al doilea a nu ascunde de rusine greseala ta, nici a te fali cu ea. Ci mai bine sa te smeresti si sa te invinovatesti tu insuti, impreuna cu cel ce le invinovateste si sa primesti cu bucurie certarea, neintamplandu-se aceasta, tot ce aduci lui Dumnezeu e fara valoare”. -Filoc. IV, p. 288, 48.

1023. -”Multi se urca pe crucea relei patimiri, dar putini primesc si piroanele ei. Caci multi se supun ostenelilor si necazurilor celor de buna voie, dar celor ce vin fara voie nu se supun decat cei ce au murit cu desavarsire lumii acesteia si odihnei din ea”. -Filoc. IV, p. 321. 239.

1024. -”Cu privire la obiectia encratitilor (secta rigorista) cum ca nici noi nu mancam toate (felurile de carne), sa li se raspunda … ca la noi se socoteste carnea ca si verdeturile, insa noi facem deosebire intre verdeturile folositoare si nefolositoare. Verdeata este si cucuta careia i se aseamana carnea de vultur; insa cel ce are minte, dupa cum n-ar manca nebunarita, tot asa n-ar manca nici carnea de caine, afara de imprejurari primejdioase. Asa ca cel ce mananca carne (buna ca si verdeturile bune), nu pacatuieste”. -Sf. Vasile 86.

1025. -”Injuraturile de cele sfinte sunt o ierosilie, o hula adusa lui Dumnezeu ca si fiara din Apocalipsa (13,5). Ele dau pe fata un suflet spurcat, fiindca sunt produsul “inimii din care gandurile cele rele, curviile, preacurviile, furtisagurile, lacomiile, viclesugurile , inselaciunile, poftele rusinoase, hulele, trufia si nebunia” (Marcu 7, 21-22). Injuraturile de cele sfinte, fiind un pacat impotriva Duhului Sfant nu se vor ierta nici in veacul de acum (de duhovnic) si nici III cel ce va Sa vie” (de Dumnezeu Marcu 3, 28-29), daca cel vinovat nu se va pocai, plangand cu amar ca Petru (Matei 26, 75). De aceea, ele duc la oprirea de la impartasanie unul sau mai multi ani, pana ce se va verifica in timp adevarata indreptare prin canonisire. Vinovatul sa analizeze formele de injuraturi si sa cugete bine ce fel de gandire zace in sufletul sau”. (V. Sudalma).

1026. -”Cel ce va sudui pe preot un an sa nu se impartaseasca, iar de-i va da palme sau cu bat il va lovi, trei ani sa nu se impartaseasca si macar de l-ar ierta preotul, dar el tot un an sub canon sa fie”. -Molitfelnic.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

INFRANAREA

Vizualizari: 1866

Id: 663

Imagine:

Share: