Inselaciunea este arma diavolului

De vreme ce există vrăjmaşul binelui, adică diavolul, desigur binele făcut de om îi este nesuferit. A zdruncina, a nimici temeliile virtuţii, iată mijloacele ce le întrebuinţează diavolul pentru a face din om tovarăşul său.

Aduceţi-vă aminte cum a minţit-o pe Eva în rai îndemnând-o apoi: nu crede ce a spus Dumnezeu, ci crede-mă pe mine! Nu se silea a amăgi în pustie pe însuşi Domnul, trăgându-şi cuvintele din sfintele scripturi? Înşelăciunea este arma diavolului. Rugăciunea pentru cei ce au trecut la locuinţele veşnice fiind una din cele mai mari virtuţi, îşi are desigur, potrivnicii săi, care sub îndrumarea vrăjmaşului diavol citează cuvinte din Sfânta Scriptură, cum ar fi de pildă: „Dumnezeu va da fiecăruia după faptele sale”, nepătrunzând nicidecum înţelesul adevărat al acestor cuvinte şi tăgăduind prin aceasta porunca lui Hristos pentru dragoste. Lipsa rugăciunii este lipsa dragostei, iar diavolul voieşte ca noi să nu iubim. Şi de aceea caută să ne împiedice a ne ruga.

Fără iubire toate virtuţile îşi pierd răsplata.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 244-245)

Categoria: Articole

Cautare: