Instabilitatea interna » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Instabilitatea interna

Secolul al X-lea a fost cel al marilor uzurpatori, care nu au pus totusi in pericol dinastia aflata la putere. Secolul al XI-lea a cunoscut ministrii foarte puternici, care au condus din umbra diferitii imparati destul de fragili. Unii au fost personaje obscure, proveniti din familii modeste : Nikeforitzes, titular al demnitatii de logotet, a incercat sub domnia lui Mihail al VII-lea (10711078) o reforma fiscala, o organizare a pietii graului si crearea unui contingent de mercenari exclusivi bizantini. Toate acestea s-au realizat in schimbul imbogatirii celui care le-a initiat. Altii apartineau mediului intelectual, precum Mihail Psellos, Constantin Lihudes si Ioan Xifilinos, consilierul preferat al lui Constantin al IX-lea Monomahul, despre acestia Paul Lemerle afirmand ca reprezentau "guvernul filosofilor". Dezvoltarea administratiei provinciale si mai ales a celei constantinopolitane, a determinat promovarea unui numar insemnat de functionari competenti.

Posturile cele mai importante erau in general rezervate membrilor aristocratiei; chiar familiile instarite din Asia Mica atrase de obicei de functiile militare, considerau acum ca era mai bine sa locuiasca in capitala, iar copiii lor sa ocupe cele mai inalte functii si demnitati. Cei care proveneau din randul comerciantilor reuseau si ei sa ajunga la demnitati importante, iar uneori sa faca parte din Senat. De aceea, Psellos reprosa la un moment dat lui Constantin IX Monomahul schimbarea ordinii firesti a lucrurilor, permitand intrarea in Senat a unor persoane de conditie modesta.

Situatia a fost diferita pe vremea lui Mihail al VI-lea (1057), care a impus competenta, drept criteriu de promovare in functiile publice. Astfel, comandantii militari din Asia Mica, care se simteau privati de inmultirea unei clase birocratice ce nu-i reprezenta, au impus la tron pe Isaac Comnenul (1056-1059), cel care s-a bucurat si de sprijinul patriarhului Mihail Celularie. El nu a facut insa fata partidei lui Lihudes si puterea este preluata in 1059 de dinastia Dukas, prin reprezentantul acesteia, Constantin al X-lea (1059-1067). A urmat o perioada de uzurpari de tron: ducele anatolicilor, Nichifor Botaniates (1078-1081), il detroneaza pe Mihail al VII-lea, care se retrage la Studion.

Acelasi Botaniates a facut apel la Alexios Comnenul pentru a-l elimina pe Nichifor Bryennios si pe Nichifor Basilakios, dar Alexios a refuzat sa intervina impotriva lui Nichifor Melissenos. Pentru evitarea unui adevarat macel, Botaniates a abdicat; pe 4 aprilie 1081, patriarhul l-a incoronat pe Alexios I Comnenul, punand capat unei situatii de instabilitate interna.

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: