Insusirile firii dumnezeiesti

CAPITOLUL XIV

Insusirile firii dumnezeiesti

Insusirea de a fi nezidit, fara de inceput, nemuritor, infinit, vesnic, imaterial, bun, creator, drept, luminator, neschimbator, impasibil, necircumscris, necuprins, indefinit, nemarginit, nevazut, incomprehensibil, perfect, stapan absolut, liber, atoateconducator, datator de viata, atotputernic, infinit de puternic, sfintilor, impartasitor, cuprinzator si conservator al universului, proniatorul tu turor, toate aceste insusiri si altele ca acestea le are Dumnezeirea prin fire, nu le-a luat din alta parte, ci ea impartaseste tot binele fapturilor Sale, potrivii puterii de receptivitate a fiecareia.

Ipostasele locuiesc si stau unele in altele, caci, ele sunt nedepartate si nedespartite unele de altele si au neamestecata intrepatrunderea uneia in alta, nu in sensul ca ele se contracta sau se amesteca, ci in sensul ca ele sunt unite intre ele: Fiul este in Tatal si Duhul, Duhul in Tatal si Fiul, iar Tatal in Fiul si Duhul, fara ca sa se contraga, sa se confunde sau sa se amestece.

Exista la ele unitate si identitate de miscare, caci cele trei ipostase au un singur impuls si o singura miscare, lucru cu neputinta de vazut la firea creat.

Luminarea si energia divina este una, simpla si neimpartita, si cu toate ca lucreaza in chip mantuitor asupra fiecareia din cele care exista in exemplare singulare si imparte tuturora partile constitutive ale firii sale proprii, totusi ramane simpla; se multiplica, fara sa se imparta, in fiecare din cele care exista in exemplare singulare si le aduna, le intoarce pe acestea spre simplitatea ei. Toate o doresc si in ea isi au existenta. Iar ea impartaseste tuturor existenta dupa cum au firea. Ea este existenta existentelor, viata vietuitoarelor, ratiunea existentelor rationale, spiritualitatea existentelor spirituale. Ea este mai presus de spiritualitate, mai presus de ratiune, mai presus de viata si mai presus de fiinta.

In afara de acestea ea strabate prin toate fara sa se amestece, dar prin ea nu trece nimic. Mai mult, ea cunoaste totul printr-o cunostinta simpla. Vede totul in chip simplu cu ochiul sau dumnezeiesc atoatevazator si imaterial, atat pe cele prezente cat si pe cele trecute si pe cele ce au sa fie, inainte de facerea lor. Este fara de pacat, iarta pacatele si mantuieste. Poate sa faca pe toate cate le voieste; dar nu voieste sa faca pe toate cate le poate, caci poate sa piarda lumea, dar nu vrea.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: