Inteleptul si invatatorul, de-ar vorbi, sunt siliti sa taca in fata celui smerit

Pe cel smerit niciodată nu-l urăşte vreun om, nici nu-l răneşte cu vorba, nici nu-l dispreţuieşte. Ci fiindcă Îl iubeşte pe Stăpânul lui, el este iubit de toţi. Iubeşte pe toţi, şi toţi îl iubesc pe el. Toţi îl doresc şi în tot locul unde se duce, îl primesc ca pe un înger al luminii, şi-i dau cinstire. Înţeleptul şi învăţătorul, de-ar vorbi, sunt siliţi să tacă în faţa celui smerit. Că lui îi dau rândul să vorbească. Ochii tuturor stau ţintă la gura lui, aşteptând să grăiască vreun cuvânt. Si toţi aşteaptă cuvântul lui, ca pe al lui Dumnezeu. Vorba lui este la fel de scurtă ca a sofiştilor, care-şi pun la încercare gândurile lor. Cuvintele lui sunt mai dulci auzului celor înţelepţi, decât fagurul de miere pentru gâtlej. Chiar de ar fi un om simplu la cuvânt, chiar de ar fi dispreţuit şi de nimic după înfăţişare cel smerit este socotit de toţi ca un Dumnezeu.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 98)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare:

Inteleptul si invatatorul, de-ar vorbi, sunt siliti sa taca in fata celui smerit

Vizualizari: 729

Id: 17815

Imagine:

Share: