INTERVENTIA

INTERVENTIA

950. -Adevarata interventie este mijlocirea intre cineva si altcineva pe temeiul legilor Domnului si a dreptatii valabile inaintea oamenilor si a lui Dumnezeu insusi. Ea este buna numai cand scoate la lumina adevarul si intemeiaza dreptatea, in virtutea caruia se promoveaza viata si bunele raporturi intre oameni mici si mari, supusi si conducatori. Astfel, interventia constituie si o latura a misiunii bisericesti cand slujitorii Domnului au marturisit adevarul si dreptatea necesara vietii aproapelui, chiar cu pretul vietii lor (Ex. 23,1-3; Ier. 20,1-7; F. Ap. 4,19- 20).

951. - Interventia este rea si odioasa cand duce la calcarea adevarului si a dreptatii. Interventia pentru conservarea vietii oamenilor are o aplicare mai larga, cea pentru interese sociale mai redusa si cea pentru bunuri spirituale se face cu multa scumpatate si cercetare a fiecarui caz in parte, pentru ca trupul sa fie in conformitate cu legea Domnului. Cu cele spirituale nu se poate face mila, caci milostenia se face cu ceea ce iti apartine; ori bunurile spirituale, ca de exemplu darul hirotoniei, apartine lui Dumnezeu si el il da numai celor vrednici si numai lor li se cuvine a se deschide calea catre El, avand cugetul curat de orice gand negutatoresc sau de capatuiala omeneasca (F. Ap. 8,14-25; L. 13,11; Ep. c. Filimon; I Tim. 6,17-19; V. Simonia).

952. -”Clericul care da chezasii (intervenind pentru bani sau altfel de castig marsav) sa se cateriseasca”. Apost. 20.

953. -Episcopul Osiu zice: “Starea defavorabila imprejurarilor noastre si multele straduinti si cererile nedrepte ne-au facut sa nu avem atata tihna si liniste, cata trebuie sa avem. Ca multi din episcopi nu inceteaza a se duce la guvernamant si mai ales cei din Africa, care, precum am aflat de la iubitul episcop Gratu, nu primesc sfaturile cele mantuitoare, ci le defaima asa, incat un om aduce la comandament cele mai multe si deosebite cereri, care pot nu sa fie de folos Bisericilor si nu ajuta si nici nu sprijinesc pe saraci si pe mireni sau pe vaduve, cum ar trebui sa se intample si cum este de cuviinta, ci mijlocesc unora demnitati si functiuni lumesti. Deci, aceasta anomalie ne pricinuieste paguba nu fara oarecare sminteala si osanda. Ca am socotit ca ar fi mai cuviincios ca episcopul sa dea ajutorul sau aceluia care este asuprit de cineva, sau daca vreuna din vaduve s-ar nedreptati, sau iarasi daca vreun organ s-ar lipsi de cele ce i se cuvin si daca cauza lor ar fi o cerere dreapta. Deci, iubiti frati, fiind cu totii de acord asupra acestei chestiuni sa hotariti ca nici unui episcop nu i se cuvine sa ineaiga la guvernamant afara de aceia, pe care i-ar chema prea evlaviosul nostru imparat prin scrisorile sale. Dar, fiindca de multe ori se intampla ca unii, avand trebuinta de gratiere, se refugiaza la Biserica, deoarece pentru pacatele lor, s-au osandit la inchisoare sau la deportatiune in vreo insula, sau si daca li s-a dat orice fel de pedeapsa, unora ca acestora sa nu li se opreasca ajutorul, ci fara intirziere si fara indoiala sa li se mijloceasca iertare”. “Deci, daca sunteti de acord cu aceasta, cu totii sa votati pentru”. Raspuns-au toti: “Sa se hotarasca aceasta”. -Sard. 7.

954. -”Episcopul Osiu zise: “intelepciunea voastra sa hotarasca si acestea: deoarece s-a socotit ca nu cumva vreunul dintre episcopi, ducandu-se la guvernamant sa cada sub osanda, daca unii ar avea cereri de acest fel, de care am pomenit mai sus, sa le trimita prin diaconul sau. Caci fata slujitorului nu este odioasa si cele ce i s-au incredintat, mai curand le poate executa”. Raspuns-au toti: “Aceasta insa sa se hotarasca”. -Sard. 8.

955. - Episcopul Osiu zice: “Socot ca si urmatoarele sa se hotarasca: daca episcopul din oarecare eparhie ar trimite cereri catre fratele si impreuna episcopul lor, cel ce se afla in cetatea principala, adica in capitala (metropola) el sa trimita pe diaconul sau si cu acesta cererile, dandu-i aceluia si scrisori de recomandare, scriind deci, fireste, si catre fratii si impreuna episcopii nostri, care ar fi petrecand in acel timp in locurile ori in cetatile in care prea evlaviosul imparat chiverniseste afacerile obstesti. Iar daca vreunul dintre episcopi ar avea prieteni in curtea imparatului si ar voi sa-i roage pentru ceva cuviincios sa nu se sfiasca si a-i ruga prin diaconul sau si de a le da insarcinarea ca sa acorde celor ce se roaga ajutorul lor cel folositor. Iar cei ce se duc la Roma, precum am zis mai inainte trebuie sa dea cererile pe care le-ar avea, iubitului nostru frate si impreuna episcop Iuliu, ca el mai inainte sa le cerceteze, ca nu cumva vreuna din ele sa fie prea indrazneata si asa sa-i trimita la guvernamant, acordandu-le ajutorul si ingrijirea sa”. Toti episcopii au raspuns ca sunt de acord si ca hotararea aceasta este foarte potrivita. -Sard. 9.

956. -”Aceasta (dispozitie) insa sa fie bine cunoscuta si indeplinita, ca daca fiecare dintre noi, episcopii care sunt asezati pe langa drumuri sau canal, vazand pe un episcop l-ar intreba despre pricina calatoriei si ca unde merge si de va afla ca acela merge la guvernamant sa cerceteze conditiunile aratate mai sus si de va merge chemat fiind, sa nu i se puna nici o piedica calatoriei lui. Iar de va merge pentru desertaciuni, precum s-a spus mai sus dragostei voastre, ori pentru cererile unora se vor sargui a  merge la guvemamant, sa nu iscaleasca nici scrisorile lui, nici sa aiba comuniune cu acela”. Zis-au toti: “Se hotaraste si aceasta”. -Sard. 21.

957. -”Asemenea episcopii sa nu calatoreasca peste mare la Roma decat numai cu hotararea mitropolitului propriu al scaunului celui dintai din fiecare eparhie, adica de nu va lua mai ales de la insusi mitropolitul sau ceea ce se zice scrisoare de slobozire formala sau de recomandare”. -Cart. 23.

958. -”Vreun mirean de va cumpara lucruri domnesti, care se cheama vames iar preotul va intra chezas pentru dansul, acelui sa i se ia preotia de tot. Iar de se va face chezas intr-alt chip, pentru ca sa dobandeasca si de aceea i se ia darul. Iar de se va afla vreun om sarac dator si vor vrea sa-l bage in temnita iar preotul il va lua in chezasie, de aceea nu se opreste; ci inca are cinste de binele ce a facut. Si intr-alte lucruri bune de va intra preotul chezas nici o pedeapsa pentru chezasuire”. -ILT, 90.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

INTERVENTIA

Vizualizari: 1150

Id: 659

Imagine:

Share: