Intrati prin usa cea stramta, ca stramta si necajita este calea care duce la viata

Tu dormitezi şi nu te gândeşti la prea dulcea dobândire a Împărăţiei cerurilor şi la cumplita muncă a Iadului? De ce alegi pe cele de nimic şi nevrednice, în locul unei asemenea fericiri? Spune-mi, dacă ar fi pus judecătorii lumeşti, pe vreun om în temniţă ca să-l ucidă, iar el văzând o ferestruică în zid prin care ar putea să se strecoare fără haine, nu ar ieşi cu totul gol, nefiindu-i milă de hainele lui, decât să piardă viaţa cea mult dorită pentru nişte haine netrebnice? Aşa, cu adevărat lipsit de minte şi îndrăcit este un astfel de om, că de ar fi avut minte, nu numai hainele, ci şi parte din pielea trupului ar fi primit să i se rupă şi sânge să verse, numai să nu moară cu totul.

Ascultă dar, iubitorule de lume, ce ne zice Domnul: „Intraţi prin uşa cea strâmtă, că strâmtă şi necăjită este calea care duce la viaţă”. Calea este fereastra cea strâmtă a temniţei, şi noi suntem cei osândiţi la moarte, şi nu ştim dacă mâine nu se dă hotărârea să luăm moartea ce ni se cuvine, de care nu este alt chip să scăpăm, decât să ne dezbrăcăm de bogăţie, de vistierii şi îmbrăcăminte, ca să putem trece prin ferestruica cea strâmtă a necazurilor pentru a afla apoi loc desfătat în Rai. O, câţi şi câte sunt care cinstesc mai mult decât sufletul lor îmbrăcămintea şi socotesc mai bună bogăţia, să se ducă bine îmbrăcaţi şi sătui cu bogatul cel nebun, în Iad, decât săraci şi zdrenţăroşi cu Lazăr în Rai! Caută, omule, să te izbăveşti de moarte, şi să nu-ţi pară rău de hainele frumoase, ci dezbracă-le şi aruncă-le de la tine. Urăşte dulceţile trupului şi defăimă toate cele trupeşti, ca să te izbăveşti de moartea sufletului. Dacă vei da acum averea ta săracilor, o găseşti pe lumea cealaltă însutit, ca să te veseleşti. Iar de îţi este milă de ea, mâine cu sila o laşi cu totul pustie. Scoate haina şi cămaşa când te trage lumea ca să te arunce în voile sale şi las-o, precum a făcut prea frumosul Iosif, când îl trăgea stăpâna lui, ca să curvească cu ea. A voit mai bine să lase haina în mâinile ei, decât să-l iubească dânsa şi să piardă dragostea lui Dumnezeu.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 227-228)

Categoria: Articole

Cautare: