Intristarea cea mangaietoare

Plânsul duhovnicesc, care „reprezintă durerea sufletului celui înfocat de dumnezeiască dogoare”, ajută mult la dobândirea nepătimirii. Sfântul Ioan Scărarul remarcă: „Multora lacrimile li s-au făcut înainte-mergătoare ale fericitei nepătimiri, pregătind, potrivind şi consumând materia păcatelor.” Prin urmare, întristarea după Dumnezeu este un mod de viaţă care curăţeşte sufletul şi purifică mintea, învrednicind-o de mângâierea dumnezeiască. Acest fel de întristare se întreţese cu pocăinţa, iar pocăinţa adevărată, cu dispreţuirea de sine.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 355-356)

Categoria: Articole

Cautare:

Intristarea cea mangaietoare

Vizualizari: 754

Id: 7109

Imagine:

Share: