Invatatura Mantuitorului – baza stiintelor de azi

Noi credem şi mărturisim că în viaţa noastră şi în întreaga istorie există un singur Învăţător suprem, Dumnezeu-Om, Iisus Hristos. Nimeni nu poate să se numească pe sine învăţător al lumii. El este Unul Singur care a creat lumea şi care o mântuieşte. Ceilalţi pot fi învăţăcei dacă îşi însuşesc din esenţa Învăţătorului Suprem, altfel sunt impostori. Dar noi, care purtăm numele lui Iisus Hristos, care ne considerăm ucenicii Lui sau urmaşii Lui, cunoaştem noi ce a învăţat El şi ce a făcut El?

Putem spune că după 2000 de ani creştinii şi, în general, omenirea nu a ajuns încă să cunoască şi să trăiască ceea ce ne-a învăţat şi dăruit El. Noi inventăm diferite ştiinţe, sisteme etice diferite, dar omitem un lucru esenţial şi anume că Iisus Hristos ne-a dat toate principiile care stau la baza tuturor ştiinţelor. Voi da câteva exemple:

În morală, fiecare vine cu sistemul său mai bun sau mai puţin bun, mai apropiat sau mai îndepărtat de adevăr. Iisus vine cu un singur principiu moral de bază: „să te lepezi de tine însuţi” (Matei 16, 24; Marcu 8, 34; Luca 9, 23), de egoismul tău, de egolatria ta, pentru a le înlocui cu iubirea de Dumnezeu, iar în Dumnezeu să-ţi iubeşti semenii. În economie, principiul de bază al lui Iisus spune: „feriţi-vă de lăcomie” (Matei 23, 25). Feriţi-vă de lăcomie şi în continuare puteţi face politica şi economia pe care o doriţi. În sociologie caută să stabilească raportul dintre oameni şi popoare; astfel, Iisus stabileşte: „ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor asemenea” (Matei 7, 12). Prin urmare, dacă ţi-aş face ţie ceea ce aş dori să-mi faci tu mie, fraţi am fi, om cu om şi popor cu popor.

Asemenea principii de bază trebuie scoase din Evanghelie, trebuie cunoscute şi aplicate. Noi trebuie să citim, să recitim, să medităm asupra Noului Testament şi să ni-l însuşim. Să nu ne mulţumim a ţine un creştinism formal, limitat la rugăciuni formale şi rituri. Trebuie să cunoaştem şi să trăim învăţătura lui Iisus, care este duh de viaţă făcător. Fără acestea nu ne putem salva. Până nu ne vom întoarce la Hristos, zadarnic ne zbatem. Totuşi, prin credinţă nădăjduim că până la urmă vom spune toţi, împreună cu apostolul Petru: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6, 68).

(Părintele Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. al II-lea, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, pp. 139-140)

Categoria: Articole

Cautare: