Invidia ne saraceste duhovniceste

Postul, privegherea şi culcarea pe pământ şi toate cele ce se săvârşesc, în afară de legea Stăpânului, le primeşte Hristos, de vreme ce sunt învăţături ale bărbaţilor sfinţi. Însă nu osândeşte pe cei ce, pentru neputinţă, nu se îngrijesc de ele. În vreme ce pentru ale Sale porunci a zis cu hotărâre că va osândi pe cei ce le calcă, pentru lenevire. Deci eu voiesc să se ferească călugării de invidie, de clevetire, de împodobire, de râsul cel fără rânduială, de legăturile cu oamenii cele fără de măsură şi de grăirea deşartă, de minciuni şi de ocări, de jurăminte şi de înşelăciuni, de iubirea de stăpânire, de beţie, de saţiu, de a judeca, de a urî, de nesupunere şi de celelalte. De cumpără cineva ceva, dator este să facă cumpărarea aceasta fără de minciună şi de jurăminţi. De sporeşte într-o slujbă, să facă aceasta fără îngâmfare şi deşartă slavă, să se supună la cei mai mari şi să-i iubească pe cei mici, să nu se mâhnească de binele altuia, pentru că aceasta este ură, nici să primească a vorbi cuvinte spurcate. Nimănui să nu-i vrea răul, nici să înşele pe cineva, nici să defaime pe cineva, ca pe un pătimaş şi leneş, ci pururea să nădăjduiască în îndreptarea tuturor. Nici să se sârguiască a răsplăti celui ce i-a făcut rău, ci, cu neaducere aminte de mâhnire, să biruiască răutatea celui ce l-a asuprit. Pe un pustnic ca acesta îl primeşte Dumnezeu, bun, credincios, înţelept, blând, cinstind totdeauna folosul altora, mai mult decât sporirea sa, din a cărui gură nu iese înşelăciune.

(Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, p. 337)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: