Iubirea adevarata deschide ochii sufletului

Nici un sfânt nu a pus vreo minune pe seama sa, ci pe seama lui Dumnezeu care era în el. În aceasta constă deosebirea dintre făcătorii de minuni creştini şi yoghinii indieni. Căci aşa-zisele minuni pe care aceştia le fac le pun pe seama lor şi caută slava lor, în vreme ce sfinţii creştini au pus toate marile lor fapte pe seama Dumnezeului Preaînalt care sălăşluia în ei. În Faptele Apostolilor este descris contrastul între Simon vrăjitorul şi Apostolul Petru. Acela vrea să fie făcător de minuni pentru câştigul propriu şi slavă, în timp ce tot ceea ce face Apostolul, face spre slava lui Dumnezeu şi pune totul pe seama lui Dumnezeu, şi nu a sa.

Cu cât un sfânt a făcut mai mari fapte, cu atât mai mult s-a defăimat şi s-a smerit în faţa lui Dumnezeu, conştient că acele fapte nu le face el, ci Dumnezeu care este în el. El simte că Dumnezeu este în el subiect, iar el este doar un instrument al lui Dumnezeu, instrument al înfricoşătorului şi Atotputernicului său Creator. Să luăm de pildă pe Pavel. Este scris: Şi Dumnezeu făcea nu mici minuni prin mâinile lui Pavel. Chiar şi ştergarele de pe trupul său asudat le puneau pe bolnavi şi aceştia se făceau sănătoşi. Totuşi acelaşi Pavel se numeşte pe sine cel mai păcătos dintre toţi păcătoşii.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, București, 2009, p. 32)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: