Iubirea de aproapele

Şi ce este acela, vei întreba, care ne va face să ne desfătăm cu viaţa aceea? L-a auzit chiar pe judecător, care discuta cu un oarecare tânăr despre acest lucru. Când acela a întrebat pe Hristos „Ce bine trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Matei 19, 16), după ce Hristos i-a spus celelalte porunci, a sfârşit a zice cu porunca iubirii faţă de aproapele. Şi poate că unii dintre ascultători vor zice, aşa cum a zis şi acel bogat: „Acestea noi le-am păzit, fiindcă nici nu am furat, nici nu am omorât, nici adulter nu am făcut”. Nu poţi însă susţine că l-ai iubit pe aproapele, aşa cum a trebuit să-l iubeşti, pentru că fie ai urât, fie ai judecat, fie nu ai luat apărarea celui nedreptăţit, fie nu ai dăruit din bunătăţile tale, ori nu ai iubit (din Omilia a 39-a la Evanghelia după Ioan).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Texte alese, vol. 1, traducere de Preot Ioan Andrei Târlescu, ediție îngrijită de Ierom. Porfirie Nichita, Editura Bunavestire, Bacău, 2012, pp. 20-21)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: