Iubirea de vrajmasi e o porunca, nu o optiune

– Cum să ne pregătim în vederea primirii Sfintei Împărtășanii?

– Împărtășania te desăvârșește, nu-ți iartă păcatele. Dacă te spovedești, Dumnezeu te dezleagă prin duhovnic și la împărtășit. Dar să te dezlege de păcate mai întâi. De faptul că ai o ură pe cineva - te-a jignit cineva și ai zis: „Treaba lui, ce dacă m-a jignit?!”. Nu! Trebuie să-l înconjori, să faci o legătură sufletească, ori să-ți recunoști greșeala, ori, în sfârșit, nu-l lași să aibă o apăsare sufletească asupra ta. Să nu zici: „Nu mai am nimic cu el!”, că e tot un fel de a-l disprețui și a te vedea pe tine mai presus de el. Păstrează o legătură măsurată, care se potrivește cu armonia. Vorbește cu el, ca să vadă că ești cald, nu respingător. Ura își face loc imediat. N-ai nimic cu el, dar nu-i dai bună ziua. N-ai tu chiar nimic cu el? Sau te saluți cu toată lumea, dar cu amărăciune și cu noduri. Asta nu e bine. Frățiile voastre trebuie să știți că a iubi pe vrăjmași este o poruncă. Dar pe nevrăjmași? Dar pe unul care ți-a năzărit: „Uite și ăla cum e, fistichiu!”. Trebuie să fiți serioși în ce privește relația mută cu lumea, nu relația manifestată. Trebuie ori să-l compătimești, ori să-l fericești în inima ta.

Eram la închisoare și era acolo un om rău, foarte rău. Nu puteai să ai o relație cu el. Și am zis în inima mea așa: „Măi, ăsta are și el o mamă și mamă-sa îl iubește. Noi nu-l iubim. O, ce bine că îl iubește și pe ăsta cineva!”. Nu trebuie să ne complicăm judecând.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a II-a, volumul al III-lea, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 42–43)

Categoria: Articole

Cautare: