Iubirea este lumina, iubirea oarba nu este lumina…

Evanghelia ne porunceşte nu o iubire de vrăjmaşi oarbă, necugetată, ci una luminată de dreapta socotinţă duhovnicească. Iubirea este lumină, iubirea oarbă nu este lumină. Acelaşi lucru se poate spune şi despre iubirea de prieteni. Evanghelia porunceşte ca această iubire să fie în Hristos, ca Hristos să fie iubit în aproapele, iar aproapele să fie iubit ca zidire a lui Dumnezeu. Din pricina acestei iubiri în Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, sfinţii bineplăcuţi ai lui Dumnezeu aveau şi iubire deopotrivă faţă de toţi, îi şi iubeau cu deosebire pe cei care duceau viaţă evlavioasă, precum a zis Sfântul David: Iar eu i-am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Doamne (Ps. 138, 17).

Cei îndrumaţi se simţeau mai înclinaţi spre îndrumătorii în care vedeau un deosebit belşug de înţelegere duhovnicească şi de alte harisme duhovniceşti, ziditoare şi mântuitoare. Îndrumătorii îi îndrăgeau mai mult pe acei fii duhovniceşti în care vedeau o deosebită sârguinţă către virtute şi o deosebită lucrare a bunăvoinţei dumnezeieşti. O astfel de iubire, care preţuieşte oamenii cum se cade, după măsura cucerniciei lor, este egală faţă de toţi, fiindcă e în Hristos şi în toţi Îl iubeşte pe Hristos. Unele vase încap mai mult această comoară duhovnicească, altele mai puţin. Comoara este una şi aceeaşi!

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 190-191)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: