Iubita sora, bucura-te in Domnul :: Marturii din viata monahala

Iubita sora, bucura-te in Domnul :: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

Iubita sora, bucura-te in Domnul

Astazi am primit scrisoarea ta plina de dragoste si de evlavie. Si ridicandu-mi mainile spre cer, cu caldura sufletului, cu dragoste fierbinte am inaltat spre cer glasul tainic al smeritei mele inimi :

" Auzi-ma - am spus - dulcea mea iubire, Iisuse, Mantuitorul meu, Lumina cea mai presus de lumina, nascut din Tatal cel fara de inceput, cunoasterea si Adevarul, nadejdea si mangaierea mea, puterea si vartutea mea, dragostea si luminearea mea. Auzi-ma pe mine pacatosul si trimite peste sora mea lumina dumnezeiestii tale mangaieri si risipeste norii si inchizatoarea intunecatului si indureratului ei suflet. Cu stralucirea luminii Talemangaie inima ei, pentru ca sa se micsoreze necazurile si nesfarsitele valuri ale ispitelor. Da, Doamne Iisuse Hristoase, Lumina care lumineaza rarunchii si inima omului, sufletul si trupul, maruntaiele si oasele, mintea si intelegerea si toate cele ce alcatuiesc cortul nostru cel pamantesc. Auzi-ma, Doamne, pe mine, cel ce ma rog pentru sora mea indurerata si tulburata ".

Acestea si multe altele, din dragoste pentru tine am strigat catre Domnul. Dar n-am incetat a pomeni suferintele si chinurile tale nenumarate din copilarie. Din pricina acestora te iubesc atat de mult. Si dintre toti cei dragi ai mei, tie iti dau dragostea mea cu prisosinia. Caci esti intai nascuta a dragostei mele.

Un singur lucru cer de la tine sa faci ca sa-mi intorci dragostea: sa adaugi un pic de rabdare. Cred in Iisus Cel care ne iubeste pe toti ca pentru acest adaus de rabdare iti va implini toate cererile. Iti vei afla pacea sufletului si linistea, si tot ceea ce este folositor sufletului tau cel chinuit vei primi de la Domnul. Ajunge numai ca tu sa ceri cu lacrimi, pentru ca stie Domnul cum sa faca pentru a se implini voia Lui, si nu a ta.

O data ce ai inteles ca ai pacatuit in fata Domnului, straduieste-te sa nu mai adaugi alte vatamari sufletului tau. Iar daca, om fiind, ai sa cazi din nou, nu deznadajdui. Cel care a spus lui Petru sa ierte de saptezeci de ori cate sapte celui ce cade, cum va putea sa nu ne ierte pe noi, El, iubitorul de oameni Hristos ?

Lasa-l pe sotul tau sa faca asa cum crede el. Spune-i ca ai dat de pomana acele lucruri. Ceea ce aveai de gand sa mai dai nu mai da. Nu mai face alta binefacere. Ajunge ceea ce ai facut. Taie-ti voia pentru a afla linistea sufletului. Caci voia omului s-a facut zid care impiedica luminarea fi pacea cele de la Dumnezeu.

Vezi exemplul dulcelui Iisus, care S-a facut ascultator Celui fara de inceput al Sau Parinte pana la moartea pe Cruce. Si-a dat trupul sa fie biciuit, obrazul sa fie lovit, iar fata Sa nu si-a intors-o de la scuipari. Vezi, soro, cata dragoste ne-a aratat milostivul Iisus ? Asadar, sa lasam si noi voia noastra proprie, sa iertam celor care ne gresesc noua. Si atunci, cu indrazneala, sa spunem: " si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam celor ce ne gresesc noua ".

Toti oamenii suntem facuti din tarana si toti pacatuim. Pamant suntem si avem multa nestiinta. Pamantul pe pamant fura. Pamantul pe pamant ocaraste. Pamantul pe pamant defaimeaza. Pamantul pe pamant imbogateste. Pamantul pe pamant stapaneste. Pamantul pe pamant bate. Pamantul pe pamant robeste. Si, in general, pamantul se socoteste mai intelept decat pamantul, mai puternic, mai bogat, mai nobil, mai cinstit, imbogatindu-se in nebunie si necunoastere a proprei existente - cand si de unde a venit ? Cum s-a nascut, care este menirea lui, unde va sfarsi si ce urmeaza dupa aceea ?

Toate acestea, pentru ca au fost inghitite de uitare si de necunoastere si s-a ajuns la un haos al nesimtirii, conduc la chinuri si aici si in viata cealalta, pentru cei ce nu se pocaiesc. De aceea, cel care vede mai bine lucrurile si este putin mai luminat trebuie sa ierte si sa fie alaturi de aproapele si de fratele sau, care patimeste impreuna cu el si are acelasi suflet.

Dumnezeu nu a facut dintru inceput asa pe om, ca sa patimeasca si sa sufere toate acestea, ci l-a facut egal cu ingerii, cu putin numai diferit de ingeri. Si facand Rai in Eden, l-a pus acolo, ca sa imparateasca cu buna voie si in libertate, ca imparat, legandu-l numai cu o singura porunca, pentru a sti ca este la randul sau indrumat de sus. Acesta insa, fiind inselat de catre demon ca va primi asemanarea cu Dumnezeu, a fost alungat din Rai in tara straina si a cazut in aceste chinuri si dureri, blestemat fiind de Dumnezeu ca sa secere maracini si buruieni in toate zilele vietii sale.

Ce sunt maracinii si buruienile daca nu nenorocirile si necazurile de fiecare zi ale omului ? Acestea vin din partea ispitelor, a oamenilor rai si din partea firii noastre celei poftitoare, care din obiceiul cel rau a devenit ca o a doua fire, de aceea si suferim din partea ei ispite mai grele decat din partea dusmanilor nostri. Si daca nu ajunge la timp mila lui Dumnezeu, suntem in pericol mare de a ne pierde.

Toate acestea unde au sfarsit ? Acolo unde spune : " Din pamant ai fost luat si in pamant te vei intoarce ". Astfel pune capat durerilor si necazurilor noastre iubitorul de oameni Dumnezeu.

Deci ce cauti, iubita mea sora ? Ce drum sa gasim pe care sa nu creasca maracini si buruieni ? Care cale sa fie care sa nu fi fost prinsa de blestemul dumnezeiesc ?

Uita-te la imparatii pamantului, in fata carora se cutremura natura intreaga. Unde sunt acum ? Unde sunt toate ale lor ? Le-au inabusit maracinii. Unde sunt cei care pana mai ieri conduceau lumea ?

Cine a putut vreodata sa se scape pe sine de maracinii si buruienile acestei vieti ? Nimeni, decat numai moartea.

Sa strigam atunci impreuna cuvantul lui Solomon, care zice : " Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni !"

Fericit este cel care a rabdat pana la sfarsit, dispretuind totul, si care prin indelunga rabdare a reusit sa imputineze maracinii si buruienile, pagubindu-se in aceasta viata dar imbogatindu-se cu bogatie cereasca.

De aceea, sora mea draga, suflet din sufletul meu, lipseste-te si tu de " dreptatea ta " si renunta la voia ta de dragul dragostei pentru mine si insoteste-te cu tovarasul cel bun : rabdarea si indelunga rabdare.

Sa te rog si pentru mine, ca sa ma pazeasca Dumnezeu. Mult ajutor am de la rugaciunile tale, fratesti si duhovnicesti. Cand vei avea timp, sa dai vreun sarindar pentru ca sa se imputineze greutatile sufletului. Imi scrii sa-ti comand o icoana, dar nu mi-ai spus ce sfant vrei, ce marime. Scrie-mi si eu voi da comanda.

Tocmai acum am primit cosuletul cu masurile pentru sfintele icoane. Sa stai linistita. Numai ca va trebui sa astepti un pic.

Am primit si darurile tale fratesti. Daruri care nu sunt simple, daruri din dragoste, din partea unei surori care din copilarie a luptat lupta cea buna. Pentru darurile acestea vei primi ca rasplata de la darnicul Dumnezeu desfatare in Imparatia Sa cea cereasca.

A ! Am vazut in cosulet si ceea ce mancam noi cand eram copii, fructele pamantului unde am crescut, si amintindu-mi de copilaria noastra am spus: " O, lume desarta ! Cat de nefericita ai fost, esti si vei fi pana la sfarsit ! Si cat de mare este fericirea aceea vesnica si de negrait! Ah, sora mea! Numai un pic daca vei gusta din acele bunatati, vei deveni tare ca fierul in rabdare. Imi scrii ca te tulburi si ai fel de fel de ganduri. Lumea aceasta asa este. Dar indrazneste ! Cine a invatat sa zideasca, odata si odata va invata si sa nu se supere. Poate ne va afla Domnul zidind si ne va lua acolo unde nu mai lucreaza voia oamenilor. Atunci vom avea casa pentru totdeauna.

Deci, indrazneste ! Si eu, impreuna cu tine, pentru tine zidesc, fara ca sa-mi strice cineva ceea ce zidesc. Indrazneste si ai rabdare. Iti multumesc pentru toate si ma rog pentru tine din tot sufletul. Transmite urarile mele cele smerite la toti fratii nostri. Sarut picioarele mamei. Imbratisez pe bunul tau sot si pe copiii vostri si le doresc sa fie copii buni.

Cat despre intrebarile pe care mi le pui, afla urmatoarele : fiul femeii care te-a intrebat nu poate fi pomenit in biserici, intrucat s-a sinucis. Daca vrea, poate sa faca pentru el milostenii. Dumnezeu este mare si adancimea milostivirii Sale este fara de margini. Daca vrea, poate sa trimita pustnicilor, ale caror rugaciuni sunt ascultate de Domnul si care se roaga zi si noapte. Imi spui ca femeia aceea cunoaste multi calugari. Sa le dea acestora sa se roage. Sau la calugarite. Altceva nu poate sa faca pentru el.

Cat despre fiica ei care spune ca are peste ea blestem, sa stie ca acest blestem nu lucreaza, pentru ca este impotriva lui Dumnezeu.

Trebuie insa, sa mearga la duhovnic si sa-i spuna totul ... Primavara se apropie; iarna necazurilor se topeste incet, incet.

Am primit, iubita sora, scrisoarea ta plina de evlavie si citindu-o mi s-a umplut sufletul de bucurie, vazand si intelegand prisosul inimii tale, care da marturie despre nasterea omului celui nou, a pruncului duhovnicesc.

Indrazneste si intareste-ti inima in ispite si pastreaza ca pe un tezaur de mare pret rabdarea si indelunga rabdare. Puterea ta se va intari in necazuri. Mai este putin si vom pleca de aici.

Primavara se apropie. Iarna necazurilor se topeste incet incet. Vom locui in curand in locasurile pe care le-am lucrat rabdand multimea ispitelor si a necazurilor. Atunci nu va mai fi ispititor, nici ucigas de suflete, nici cel ce cauta sufletele noastre. Toate acestea vor ramane aici. Trupul acesta patimas si obositor pe care il purtam aici - care nu vrea sa lucreze poruncile lui Dumnezeu - il vom lepada pamantului, maica ce l-a nascut, iar noi, slobozi ca vulturii, vom zbura in sfintele si cerestile manastiri.

La Invierea cea de obste iarasi vom lua trupul pamantesc, dar atunci acesta nu va mai fi ca o sarcina grea, iubitor de placeri patimase, greoi la miscare, ci scaldat in intregime de lumina stralucitoare a Preadulcelui Iisus, stralucitor si raspandind raze precum soarele, luminand eterul.

Sunt mici patimirile de aici in comparatie cu rasplata viitoare. Asadar, suflete al meu, ai rabdare. Cat despre cele ce imi scrii, sa stii ca toti le avem atunci cand socotim desertaciunea acestei lumi ca pe un lucru insemnat. Acum insa, din moment ce am ajuns la adevarata cunoastere si am inleles inselaciunea, Dumnezeu nu se mai uita la trecut, ci la prezent. Acelea toate se sterg printr-o singura spovedanie curata. Este de ajuns acum sa mergem dupa puterile noastre pe calea poruncilor lui Dumnezeu.

Imi scrii sa trimit scrisori cunoscutilor nostri. Dar daca nu exista materie, dorinta sufletului, cum sa lucrez ? Trebuie sa ceara sa fie invatati si eu le voi raspunde. Altfel ne facem vanturatori de aer. Unul vrea sa scrie, dar nu intreaba despre sufletul sau, despre pacate, despre greselile lui, cum sa se indrepteze. Altul imi scrie cum este timpul. Iar ceilalti nu intreaba nimic. Nici Domnul nu spune sa vorbesti atunci cand nu esti intrebat ci spune : " Celui ce cere de la tine, da-i. " Nu spune " celui ce nu cere ..."

Sunt mii de suflete care cer sa le dam ceea ce ne da Dumnezeu. Celor ce nu cer le este de folos rugaciunea. Sa ne rugam pentru ei ca sa vina la adevarata simtire. Atunci vor cauta si vor cere si ei. Iar noi le vom da cu multa bucurie si dragoste cele ce vom primi de la Dumnezeu.

Despre vinul pe care l-ai trimis, preotul s-a temut probabil sa nu aiba apa in el si nu l-a primit. L-am baut eu in sanatatea voastra. Mi-am amintit de zilele cele de demult si am meditat in timpul noptii cu inima si am zis : " Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni !"

Toate au trecut. Ca panza de paianjen. " Toate cele omenesti sunt desertaciune, cate nu mai sunt dupa moarte. "

In tara straina ne aflam si nu vrem sa intelegem acest lucru. Nu vrem sa vedem de la ce inaltime am cazut. De buna voie ne astupam urechile si ochii, orbindu-ne pentru a nu vedea adevarul. Vai noua, ca intunericul de aici il socotim lumina, pentu scurta placere a acestui veac, pentru scurta suferinta la care este supus trupul ca sa dobandeasca odihna de acolo.

Dumnezeu striga catre noi sa devenim fii ai Sai, iar noi devenim fii ai intunericului. Pentru putina miere dam in schimb toate veacurile. Pentru putina placere, renuntam la Imparatia lui Dumnezeu.

Fericit cel care a vazut si a inteles aceasta ratacire st, infranandu-se de la placerea acestei putine mieri, doreste odihna cea de dincolo.

Tu, iubita si buna sora, ai fost aleasa de Dumnezeu de mic copil. De aceea, sileste-te sa imbraci vesmantul luminos de nunta. Roaga pe Domnul zi si noapte sa-ti ierte toate pacatele cele de demult. Sa-ti dea putere sa pazesti poruncile Lui dumnezeiesti. Atunci cand te va lua sa fii in cainta si va numara sufletul tau cu dreptii. Acolo ne vom bucura fara sfarsit unui de altul in veacul veacului.

Categoria: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

Cautare: