JURAMANTUL

JURAMANTUL

1126. -Dumnezeu este adevarul absolut (Ioan 14,6) si pe adevarul lui Dumnezeu trebuie sa se intemeieze orice dreptate trebuitoare relatiilor dintre crestini. Juramantul este un act de slujire lui Dumnezeu (Fac. 14,22-24) si foloseste pentru a stabili adevarul intre oameni (Deut. 6,12; III Regi 8,31). Dumnezeu este laudat cand omul se jura intru numele lui (Lev. 5,1; Ier. 4,2), insa este un mare pacat cand cineva jura stramb in numele Domnului (Lev. 6, 3; 19, 12). “Daca vei jura: Viu este Domnul, intru adevar, cu mare chibzuiala si dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvantate si se vor lauda intru El (Ier. 4, 2). Idealul vietii crestine este ca minciuna sa dispara si sa nu mai fie nevoie de juramant (Matei 5, 33-37). Insa pacatele noastre fac ca juramantul sa fie un criteriu al stabilirii adevarului si al dreptatii” (Ev. 6, 16; Matei 26, 6 ; Filip. 1, 8; Apost. 52; V. Fagaduintele).

1127. “Omul lui Dumnezeu adica crestinul, nu trebuie sa se jure nici pe soare, nici pe luna, nici pe stele, nici pe cer sau pe pamant … caci Dascalul nostru ne-a poruncit ca sa nu juram, ci cuvantul nostru sa fie mai vrednic de credinta decat juramantul. Nici pe cer, ca este nelegiuire paganeasca, nici pe Ierusalim sau pe templul Domnului sau pe Altar, pe jertfa sau aurul templului, sau pe capul nostru, ca aceasta este fatarnicie iudaica, ci pe crestini El ii povatuieste ca, cuvantul lor sa fie da, da si nu, nu, iar ce este mai mult decat aceasta este de la cel rau. (Matei 5,22-27) Cu atat sunt mai vinovati cei ce se jura pe neadevar”. -Const. Ap. V, 12.

1128. -”Pe cei ce se jura cu juraminte paganesti (fagaduind adevarul) canonul (Sf.Vasile 81, 82) ii supune canonisirilor, iar noi hotaram pentru acestia afurisirea”. -VI, ec. 94.

1129. -”Ne-ai intrebat (Amfilohie) in privinta prezbiterului Vianor (care a jurat in fata etitoriului Bisericii ca nu va mai sluji acolo ca preot), daca se mai poate primi in cler in urma juramantului. Eu stiu ca s-a dat un decret obstesc pentru toti clericii din Antiohia care au jurat impreuna cu el, ca ei sa se indeparteze de adunarile publice (ca sa nu taca sminteala nestiind pocainta lor) iar in particular (in locuri unde sunt necunoscuti) pot sa lucreze cele ale preotiei. Lui Vianor i se poate da voie sa slujeasca, incat nu mai este in Antiohia ci in Iconia unde precum ne-ai sais, deja s-a mutat sa locuiasca. Deci, acest barbat poate fi primit la slujba cerandu-se de evlavia ta sa se pocaiasca de juramantul facut cu inlesnire, in fata unui om necredincios neputand suferi amenintarea acelei mici primejdii” (politico-sociale).-Sf.Vasile 17.

1130. -”Se cuvine a se administra tratament deosebit conducatorilor, care se jura sa faca rau supusilor lor. Vindecarea acestora este de doua feluri mai intai sa fie invatati a nu se mai jura lesne, al doilea sa nu staruie in juramantul rau facut. Drept aceea, cel ce s-a jurat sa faca rau cuiva, acela sa se pocaiasca pentru nechibzuinta juramantului; sa nu caute sa-si sustina rautatea pe motivul respectarii juramantului. Nici lui Irod nu i-a folosit respectarea juramantului, facandu-se ucigas al proorocului, ca sa nu-si calce juramantul (Matei 14, 9). In general juramantul din initiativa proprie este oprit si cu atat mai mult se opreste cel facut cu rautate. Deci cel ce s-a jurat rau trebuie sa se pocaiasca, iar sa nu se sileasca a-si implini juramantul nelegiuit. Sa se cerceteze mai bine nelegiuirea. Daca s-ar jura cineva sa scoata ochii fratelui sau, oare ar fi bine sa se faca una ca aceasta? Daca cineva ar jura sa ucida? Daca cineva ar jura sa calce oponinca a lui Dumnezeu? “Juratu-m-am ca sa pazesc poruncile dreptatii tale” (Ps. 118, 106). Si dupa cum trebuie a pazi poruncile cu judecata hotaratoare, tot asa se cade ca in tot chipul sa se nimiceasca si starpeasca pacatul. - Sf.Vasile. 29.

1131. “Calcatorul de juramant (sperjurul) va fi oprit sase ani de la impartasanie, doi ani plangand, trei ani ascultand, patru ingenunchind, un an stand impreuna cu ceilalti credinciosi (c.56) si apoi se va invrednici de Sf. Impartasanie”. -Sf. Vasile 64.

1132. “Calcatorul de juramant (sperjurul) daca pacatul a fost facut din constrangere, sunt supusi la canonisiri mai usoare, primindu-se la impartasanie dupa sase ani. Cei ce si-au vandut credinta lor fara constrangere, doi ani sa se tanguiasca, doi ani sa asculte, cinci sa ingenunche si alti doi sa stea la rugaciune si dupa pocainta trebuitoare (de 10 ani) sa se primeasca la impartasania trupului lui Hristos”. -Sf.Vasile 82.

1133. -”Sf. Vasile 82, hotaraste ca cei ce prin constrangere jura stramb, sa fie inlaturati din comuniune sase ani, iar pe cei fara constrangere sa fie inlaturati zece ani. Noi socotim ca acestia sa se scoata din comuniune un an, numai daca vor manca dupa ceasul al noualea din zi (seara) mancare de post uscata si vor face zilnic cate 250 de metanii!. -I. Post. 45.

1134. -”Cei ce jura stramb sa ia bunurile altuia, acela de va lua canon n-are vindecare a se ierta fara numai pana se va intoarce sa dea asupreala (lucrul luat) pentru care a facut juramant stramb si a luat. Atunci de o va da, se canoniseste trei ani sa nu se cuminice si sa faca post si metanii si milostenii ca sa i se faca de dansul mila lui Hristos sa-l “ierte de juramantul ce a jurat stramb si s-a lepadat de dansul. Pentru ca zice dumnezeiescul Grigore Bogoslovul: cine va jura stramb acela de Dumnezeu se leapada”. -ILT,372.

1135. -”Preotul sa nu se jure, fieste-ce juramant nici mic, nici mare, nici cu voie, nici fara voie, iar de va face aceasta, sa se scoata din preotie”, -PBG. 101.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

JURAMANTUL

Vizualizari: 1629

Id: 668

Imagine:

Share: