La biserică nu este nevoie să facem cruci mari

Atunci când mergem la biserică nu este nevoie să facem cruci mari și mișcări spectaculoase și să arătăm evlavie. Ci, simplu, să stăm ca și când nu ne-am vedea, cu dialog intens în spațiul inimii noastre pe care l-am creat prin pocăință. Acesta are valoare. Toți cei care venim la biserică ne străduim să aducem cu noi acest dar al pocăinței, pe care l-am lucrat în spațiul nostru privat. Ne străduim să-l aducem la biserică. Și preotul, prin rugăciunea lui va lua toate darurile credincioșilor, le va pune pe toate la un loc, în Cinstitele Daruri, în pâinea și vinul aduse pentru a se preface în Trupul și Sângele Domnului, și le aduce ofrandă lui Dumnezeu zicând: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”. Și toate rugăciunile, toată dragostea, toată credința, toată nădejdea pe care le au credincioșii pentru mântuirea lor urcă înaintea lui Dumnezeu.

Toate rugăciunile pe care duhul lor le-a adus în Liturghie, în ceasul acela se află înaintea lui Hristos, și Hristos revarsă binecuvântarea Lui peste toți și peste toate, peste lumea întreagă. Așa aduce omul viața sa lui Hristos în Dumnezeiasca Liturghie. Și ce face Hristos Domnul? Hristos este credincios făgăduințelor Sale. Face și El același lucru. Primește darurile, ofrandele credincioșilor, care sunt adunate în Cinstitele Daruri de pâine și vin, adică Trupul și Sângele pe care Domnul le are după Înviere, când erau pline de dumnezeire, le sfințește și le îndumnezeiește. Apoi le întoarce la popor cu cuvintele: „Sfintele sfinților!”. Adică, în Liturghie, oamenii plini de Har, ai Bisericii, cei care iubesc Biserica, poporul binecredincios al lui Dumnezeu, dăruiesc viața lor lui Dumnezeu și Dumnezeu dăruiește în schimb viața Sa!

Arhim. Zaharia Zaharou

Categoria: Articole

Cautare: