Lauda - Eliana Popa

Miluiește-mă, Stapână, la picioru-ți vin și cad,

Să mă scapi de cel viclean, de vrăjmașul meu din iad.

Toată ziua stă la pândă, uneltind cum să mă piardă,

Tu ridică-te și-alungă-l și mânia ta să-l ardă.

Și atunci cu bucurie eu, ce sunt plămada humii,

Voi vesti la tot pământul cine-i Mângâierea lumii.

Voi slăvi a ta-ndurare, dar te rog a mijloci,

Să plac Domnului și ție, în lumina celor vii.

Miluiește-mă, Fecioară, inima-mi spre tine saltă

Și la umbra milei tale, mă îndeamnă și mă poartă.

Tămâierea cea de har, smirna cea din veșnicie,

Ai purtat-o pentru noi, Prea Curată-n veci, Marie!

Degetele tale sfinte au ținut și-au frământat,

Undelemnul veșniciei, cel de haruri parfumat,

Răsuflarea gurii tale, simfonii de crin în floare,

Ne e smirna cea mai scumpă, Prea Curată Născătoare!

Toată, toată ești dulceața raiului din veșnicie,

Cine gustă a ta milă, te slăvește-n veci, Marie!

Toate gurile ce-aduceți imn de slavă lui Hristos

Și pe Sfânta Sa Măicuță laudați-o-n chip frumos.

Toți proorocii au vestit că ea e neprihănirea,

Iar Apostolii și Sfinții i-au cântat desăvârșirea.

Mucenicii către ea au strigat în clipe grele,

Lângă ei a stat Fecioara întărindu-i în durere.

Feciorelnicii monahi, în veșmântul curăției,

Au fost înveliți cu grijă, chiar de mâinile Mariei.

Minunat e Dumnezeu întru sfinții săi iubiți,

Întru mucenici și-apostoli și fecioarele cuminți,

Dar Prea Minunat rămâne, înmulțindu-și bucuria,

Întru Sfânta cea mai Sfântă, Maica Domnului, Maria!

Scoate-mă de la vrăjmași, căci m-au prins în gheara lor,

Tu ești Maica Bucuriei și-a milostivirilor.

Și din fața mea să fugă bezna care mă orbește,

Cu lumina ta de rai, noaptea mea o risipește.

Și însenineaza-mi viața, cu al cerurilor Soare,

Să primesc și eu o rază din Lumina Slavei Sale!

Ce veșmânt te-mpodobește, Floarea Florilor de Har,

Din toți crinii de lumină, raiul ți-a croit stihar!

Trandafirii îți mângâie, feciorelnicu-ți obraz

Și pe fruntea ta cunună din sardonix și topaz.

Iar de-a dreapta ta se află slava numelui Maria

Și de-a stânga ta, tot cerul își așterne bogăția.

Tămâierile de smirnă înfloresc în a ta mână,

Tu le scuturi peste lume, Prea Curata mea Stăpâna.

Iar pe piept, ce scânteiere! Ce safire strălucesc!

Căci și stelele se miră și în fața ta pălesc.

Cât de minunată ești Tu, a lumii Bucurie,

Maica Domnului Iisus, Prea Slăvită-n veci, Marie!

Dumnezeule Cel Bun, Tu de noi Te-ai lepădat

Când Ți-am încălcat Cuvântul și-am dus viața în păcat.

Dar atunci ne-ai dat o Mamă la necaz și la nevoi,

Pentru Sfânta Născătoare, Te-ai milostivit de noi.

Mijlocește pentru noi, ne fii pavăză și scut!

Să ne tragi către Lumină, Mântuirea ai născut.

Tu ești dulce veselie pentru omul întristat,

Ești o sfântă mângâiere pentru cel greu încercat.

Îndulcește-ne, Fecioară, cu-al tău glas de Porumbiță,

Toarnă-n sufletele noastră har, iubire și credință!

Cerurile să vestească cine-i Doamna Bucuriei,

Și pământul cu cei vii, slava numelui Mariei!

Rugăciunea mea ascult-o, Prea Curată Născătoare,

Cugetarea mea așeaz-o pe a Legii piatră tare.

Și să-mi fie stâlp și sprijin, niciodată să nu cad,

În capcana întunecată a vrăjmașului din iad.

Tu ești Frumusețea pură, Diamantul Omenirii,

Care Luminezi de-a pururi în Tărâmul Nemuririi.

Te ridici ca zorii zilei, peste-a sufletelor noapte,

Strălucești ca luna plină mângâiată de Pleiade.

Iar privirea Ta, Marie, are irizări de soare,

Toată, toată ești Lumină, de Lumină Născătoare!

Slavă Ție, Împărăteasă, Sfânt Izvor de Apă Vie

Și Regină peste îngeri! Slavă și Mărire, Ție!

Oare nu la Dumnezeu, sufletul îmi va sălta?

Căci doar El îmi e Lumina, Mântuire îmi va da.

Și pe tine Prea Curată sufletu-mi să te iubească,

Fiindcă ai născut Iubirea, Rodul ce-o să-l mântuiască.

Și în dar primi-voi harul mântuirii ce-o doresc

Să dau slavă și mărire Tatălui nostru Ceresc.

Numele tau Prea Slăvit, l-oi chema cu bucurie,

C-ai născut Lumina Lumii, Tu a Lumii Bucurie.

Dumnezeul meu iubit, sufletul meu Ți se pleacă,

În smerită rugăciune! Și-mpreună cu-a Ta Maică,

Îti dau slavă și mărire că adus-ai bucuria,

Când Arhanghelul cu crinul a dus vestea la Maria

Zămislit din Duhul Sfânt și din sfânta-i Feciorie;

Slavă Ție, Doamne Sfinte, Slavă și Mărire Ție!

O, Tu, Doamnă Împărăteasă, Raiul cel Neprihănit,

Care stai de-a dreapta Celui care-n lume a venit;

Să te rogi la Fiul tău pentru oropsiții humii,

Să ne fii apărătoare până la sfârșitul lumii.

Glasul meu l-auzi în rugă de cu zorii dimineții,

Dar să nu mă lași, Stăpână, când s-o rupe firul vieții

Sufletu-mi să-mi izbăvești, când din trup va fi să iasă,

Pe vrajmași să îi alungi, Tu a Cerului Mireasă.

Cum voi sta la Judecată, îndrăzni-voi să privesc,

Către Fiul Tău Iubit, către Tatăl meu Ceresc?

Eu te rog să-mi stai alături și atunci dar și acum,

Să nu rătăcesc cărarea și să merg pe drumul bun.

Și acum să-mi stai alături, să-mi arăți calea cea dreaptă,

Dar și-atunci, când trec hotarul și voi sta la Judecată.

Eliana Popa

( Psaltirea Maicii Domnului, versificată, Catisma)

Categoria: Poezie religioasă

Cautare: